up in the morning with the drizzling rain

Se facea ca e dimineatza...m-am trezit pe la 7.30 si am facut un dus(inutil, mi-am dat seama dupa cand am iesit afara din pensiune si am vazut ca incepuse ploaia...). Oricum, nu mai puteam da inapoi, am continuat sa merg spre locul unde se dadea startul celei mai importante competitii din viatza mea. Am ajuns ud leoarca, ceilalti au venit cu autocaru'. Ploaia nu se mai oprea(imi zic: sa vezi ca astia vor sa amane sau sa anuleze competitia! shit!). Nu a fost asa, ploaia s-a domolit putin si am pornit. Eram vreo 400, pentru unii era cea mai importanta batalie din viatza: batalia cu ei insisi... Am pornit calm, relaxat, prea relaxat mi-am dat seama mai tarziu. Pana la jumatatea traseului(stadionul din rasnov) am coborat mai mult, n-am stiut sa profit de chestia asta si mi-am dat seama ce insemna un traseu de maraton montan cand am inceput sa urc, si pe o distantza de 5 km am tot urcat. Nu m-am oprit decat de vreo 3 ori(asa e cand ploua, nu mai transpiri si tre' sa elimini cumva). In timpu' urcarii simteam ca-mi bate inima in tample, in gat, in ceafa, nu gafaiam, da' genunchii incepusera sa simta ca e vorba de munca serioasa aici(nu m-au lasat, nu degeaba i-am antrenat pe toate scarile intalnite in cale prin Bucuresti). Spre sfarsit am intrat pe un drum forestier, lumea deja ma depasea (era frustrant, sa-mi fie invatzatura de minte pe viitor sa ma antrenez mai intens si sa nu mai cred k orice (fost) fumator poate face o figura frumoasa la o cursa de genu asta). Am terminat primu' meu maraton cu timpu infect de 4h 40'(secundele nu le mai tin minte, oricum nu mai conteaza). Cel mai mult a contat ca am fost incurajat pe traseu de ceilalti concurenti, intr-o asemenea competitie fair-playu' e la el acasa...Multumesc DHL pentru aceasta sansa de a-mi demonstra ca vointza invinge carnea!

rusii astia chiar se pricep la romane

Dincolo de vestibul e un coridor, lung de cel mult cinsprezece-douazeci de metri, insa coridorul coteste, si acolo-- iata-i -- trei sudori, lasati pe vine, fac sa izvorasca fantani de scantei. Ce priveliste! Trei barbati cu masca de protectie parca sadesc pe dusumea(in propria gradina) un fel de ferigi de foc martiene, galbene si rosii, care nu vor nicidecum sa se prinda(iar prinzandu-se, sa creasca) pe aceste coridoare de spital.

Citatul e din "Underground" de Vladimir Makanin. Nu e reprezentativ pentru roman, da' e o imagine foarte plastica, pe mine m-a lasat cu gura cascata(adica nu m-as fi gandit niciodata la o astfel de comparatie). Romanul e destul de real, cu trimiteri la clasicii literaturii ruse. Eroul e un scriitor contemporan(un boschetar, asa e vazut de catre ceilalti) care incearca sa se adapteze la "capitalismul" din Rusia dupa destramarea URSS. Aduce putin cu "Crima si pedeapsa". Eroul se plimba mai tot timpul pe coridoare (de camin sau de spital), iar cand iese din aceasta lume a metrilor p.(cum se exprima autorul) face el ce face si mai ia glanda cuiva, bineinteles din motive intemeiata(prima oara era in legitima aparare, fusese jefuit si mai apoi victima i-a cazut un KGB-ist care voia sa-l toarne). Nimereste apoi la un spital de nebuni(unde era internat si fratele sau) si doctorii de aici incearca sa-l traga de limba prin diverse metode "medicale"...Mai multe nu va spun... E cam groasa cartea(583 pag), da' isi merita timpul investit in ea!

P.S. Cartea poate fi comandata de aici http://www.polirom.ro/titluri.cgi?action=titluri&class=details&id=1715&colectia= cica ar costa doar 3.99 lei+taxe postale 2.8 lei

esti in carti cu vodafone si humanitas

Asa...suna a reclama, nu? Da' companiile astea chiar sunt interesate de cultura romanilor. Sau de incultura lor. Asa ca ce s-au gandit brainiacii de la Vodafone si de la Humanitas? Sa dea carti la popor. Gratis. Bine, nu chiar gratis, tre' sa ai abonament/cartela Vodafone, sa trimitzi un sms gratuit la 2665(BOOK), si sa te prezintzi cu codu' primit la o librarie Humanitas de unde cumperi o carte si primesti alta moca( lista cu librarii si cu cartile oferite aici: http://www.vodafone.ro/centru-de-presa/comunicate-de-presa/pentru-iubitorii-de-literatura-vodafone-romania-si-humanitas-ofera-suplimentul-de-carte.html). Cineva imi spunea ca asta o fi vreo lichidare de stoc a Humanitasului, asta pentru ca ai de ales intre 10 titluri de carte, ei zic ca sunt reprezentative, da' io nu prea cred. Oricum, cine se mai gandeste la lectura in ziua de azi, mai ales in aglomerarile urbane sufocate de poluare si de stresu' generat de fuga dupa bani, faima si putere? Ma refer la lectura de placere, nu in scopu' de a promova vreun examen sau pentru o nota buna...Io azi mi-am luat "Cartea de capatai a hedonismului" de Michael Flocker. A contat ca era mai groasa decat celelalte...halal criteriu...o sa revin cu un post despre ea...cred k o sa fiu foarte critic...sper sa devin un mai bun anti-hedonist dupa ce o termin! Sau, mai stii, poate o sa ma prinda placerea(a.k.a. lenea si nepasarea) in mrejele ei...

despre rondo capriccioso

Pana la urma, daca ni se pisa teatrul in cap, nu poate fi decat de bine, nu?

Imi place mult propozitia asta, sper sa intre in istorie! Hai sa vedem despre ce e vorba in carticica asta. Pai e vorba despre Ea...si ea. Ea cu majuscula este idealul ei cu minuscula. Pana la urma putea sa fie scrisa si fara majuscula, se vede ca Ea emana o forta care-i subjuga pe toti( mai greu pe maiestatea-sa Titanicul...din cauza caciulitzei roz cred). Ca sa citesti cartea asta trebuie ori sa te plimbi cu metroul cateva ceasuri sau sa-ti pui un dres rupt(asta daca esti fata, daca esti baiat las-o balta...), sa-ti faci un capuccino si sa te apuci de rasfoit. O sa te cam sperie pasiunea ei pentru Ea( pe alocuri, imi aminteste de Robert de Niro cand juca rolul unui fanatic). Eh, poate exagerez, eu nu-mi aleg modelele demne de urmat dintre oamenii vii, astept sa moara... Femeia asta are un stil foarte senzual de a scrie, nu exagerat, da' il simti...Simti in nari mirosul pampelmuss-ului, fructul iubirii orgiastice a mai multor fructe perverse, simti cafeaua amara(de la toppingul de lacrimi), simti parfumul pastrat doar pentru ocazii speciale, injuri de mama focului desteptatorul, conversezi cu frantzuji in limba lu' shakespeare, te duci la piatza, la supermarket, intri peste ea in wc-u' si mai invetzi si nijte bancuri cu bula. Oricum, tipa e "fertilizata la penitza", asa ca astept cu nerabdare si alte randuri...un roman ceva mai consistent, pe care sa nu-l termin asa de rpd.

P.S. blogul autoarei http://360.yahoo.com/loremonde

cum vad io ecologia si cum ma vede ea pe mine

Pai cum s-o vad...avem niste oameni, cu "o" mic de la indiferenti si vesnic ocupati cu altceva-generatia "las'-ca-are-cine-sa-se-ocupe-nu-e-treaba-mea!" si un mediu, cu "m" mare de la poluare, defrisari, uragane, inundatii si gunoaie pe plajele de la mare...Natura asta a inceput sa fie foarte stresata pentru ca noi nu mai avem o relatie de colaborare cu ea, nu mai e de mult timp "Mama Natura", ci a devenit sclava pe care o biciuim zi de zi pentru ca vrem sa ne facem niste hoteluri in inima muntilor sau vrem sa construim o noua termocentrala pentru un copil rasfatat care vrea sa-l asculte pe Michael Jackson la petrecerea de majorat. Si ea plange pentru fiecare copac-fiu smuls de la pieptul ei, iar lacrimile ei ineaca multi fii si frati de-ai nostri. M-am tot gandit azi cine polueaza mai mult: SUA, China sau Europa? Sau care industrii ar fi mai "vinovate" pentru dezastrul care se intampla... Adevarul e ca fiecare dintre noi suntem principalii vinovati, in primul rand pentru ca nu constientizam toate actiunile vatamatoare pe care le intreprindem si apoi pentru ca unele lucruri le facem chiar intentionat. Pe mine ma obsedeaza o chestie de mai mult timp, e vorba de scarile rulante de la metrou si lifturile din blocuri si institutii. Recunosc, si eu le folosesc, foarte rar ce-i drept, da' le folosesc. Dar sunt oameni care nu s-ar desparti pentru nimic in lume de ele(ma refer strict la cei care ar putea sa urce si sa coboare fara aceste "minunate cuceriri ale stiintei",dar nu-i lasa lenea... Ganditi-va ca impuscati 2 iepuri dintr-o data: faceti si putina miscare(am observat ca a crescut ingrijorator procentajul celor care au probleme cu greutatea...) si participati si la economisirea resurselor de energie. Acelasi lucru e valabil pentru orice lucru care nu trebuie sa mearga la un moment dat: un tv uitat aprins, un telefon lasat prea mult la incarcat, pc-ul lasat peste noapte deschis etc.). Ca sa nu mai vorbesc de paginile printate degeaba, sutele de kilograme de hartie nereciclata(corespondenta, facturi, presa etc) pe care le-ati putea trimite mai bine aici www.copaculdehartie.ro pentru a-i ajuta pe acesti Oameni sa cumpere puietzi si sa-i planteze acolo unde este nevoie. Ah, parca ar mai fi o chestie...masinile...stiu ca e greu...da' mai lasati-le si prin garaj...Imi aduc aminte atunci cand am venit in concediu din armata, coborand in Gara de Nord m-am inecat si am inceput sa tusesc si am simtit imediat in nari mirosul specific de cauciuc si fum din tevile de esapament(armata o faceam la Campia Turzii, unde aerul era foarte rece si curat).

dialoguri cu tataie

Bunicul meu crede ca animalele au suflet. Eu incercam sa-l conving ca nu este adevarat, ca doar omul poseda suflet, animalele nu au asa ceva. Insa el imi spunea, aratandu-mi un cal: "Cum sa nu aiba suflet, nu vezi ca atunci cand respira, scoate aburi pe nari?". Am observat ca aceasta parere e impartasita si de multi alti oameni, nu numai din mediul rural. Cred ca am descoperit si originile acestei credinte, la medicii "pneumatici", la Galen si Aristotel. In cartea De proprietaribus rerum libri XIX Bartholomaeus Anglicus imparte sufletul omenesc in 3 parti: suflet rational sau intelectual, etern , incoruptibil si nemuritor, sufletul sensibil, facut dintr-o substanta spirituala, si sufletul vegetativ. Sufletul vegetativ este comun omului si plantelor, sufletul sensibil omului si animalelor, in timp ce sufletul rational apartine numai omului. In antichitate erau mai multe pareri in legatura cu acest subiect. Se credea ca sangele e amestecat cu pneuma, iar pentru medicii hipocratici, pneuma nu era decat aer aspirat din mediul inconjurator, iar centrul ei era creierul.

Ar trebui sa fim mai atenti la ce spun oamenii in varsta, chiar daca nu au (intotdeauna)dreptate. Ei sunt depozitarii unor credinte si informatii foarte vechi si pretioase, majoritatea transmise pe cale orala(bunicul meu are doar 4 clase).