m-am relocat (atat fizic cat si virtual)

Cu ocazia mutarii (temporare, sper) in Irak, am inceput si un alt blog. Il gasiti la adresa http://iuliansirbu.wordpress.com

"plictiseală" mare pe vf. omu

Păi deh, cabana e închisă, aşa că am fost primiţi la staţia meteo, să ne incălzim puţin gioalele şi să bem căte un ceai. Cică aseară ar fi fost cam -13 gr C pe acolo, a fulguit puţin (şi trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta, altfel ne-am fi întors acasă cu nişte degete degerate :D. A fost bine până la urmă, cred totuşi că noaptea de vineri spre sâmbătă a fost mai friguroasă, cel puţin aşa ni s-a părut, deşi am dormit la cota 2000. Cu cortul nu au fost probleme, mă gândesc însă să-mi iau un alt sac de dormit, în cel pe care-l am acum se cam tremură dacă nu eşti îmbracat bine. Nenea meteorolgu' ne tot întreba dacă ne pregătim cumva pentru vreo expediţie prin Asia! Mai ştii? ;)

Ah, mă tot ţin să vă spun că ne-a stresat o vulpe vineri noaptea, eu eram afară să fac nişte ceaiuri şi ea ne dădea târcoale să ne fure mâncarea. Am agăţat punga cu mancare într-un stâlp de lemn şi n-a ajuns la ea, cred că s-a ofticat puţin pe tema asta (ce vrei vulpeo, lupta pt supravieţuire e grea. deocamdată a câştigat omul, next time poate întâlneşti şi tu un fraier :D ). Azi de dimineată ne beam ceaiul în staţia meteo când la radio se anunţă că: "în Constanţa a nins foarte mult azi noapte, nu se mai vede asfaltul" şi crainicul îi compătimea pe sărmanii constănţeni! Am râs toţi cu poftă la auzul ştirii, s-au mai depănat amintiri şi ne-am îndreptat fiecare spre casele noastre apoi.

vise

M-am trezit de dimineaţă destul de greu. Motivul? Eram în mijlocul unui vis şi cu toate că am încercat, n-am putut să-i prevăd finalul, aşa că a rămas în aer, nu am absolut nicio idee despre ce s-ar fi putut întâmpla în continuare. Se făcea că eram într-un episod din Dr. House, eu eram împreună cu o colegă şi aveam grijă de un pacient supraponderal, care era internat pentru o afecţiune cardiacă, pare-mi-se. La un moment dat, dr. House intră pe uşă, se ceartă cu pacientul, apoi îl înjunghie de două ori, o dată puţin sub stern şi apoi în abdomen. Pacientul nu a apucat să reacţioneze în niciun fel, dr. House a plecat şi eu răman perplex lângă pacient împreună cu colega mea. Tipul se aşează pe pat şi începe să respire din ce în ce mai greu şi să-i apară pete roşii pe tot corpul. Am realizat că dezvoltase o reacţie alergică la cuţit (el de fapt nu fusese foarte afectat de faptul că fusese înjunghiat, avea un strat adipos destul de gros care-l protejase, astfel încât niciun organ nu-i fusese atins...bine, şi House lovise ca o femeie, nu fusese deloc ferm când a înfipt cuţitu' în el). Cum spuneam, ăsta respira tot mai greu, eu atunci o trimit pe colega să cheme un medic (un alt medic, bineînţeles) şi încerc să-i acord primul ajutor pacientului. Nici nu apuc să fac un pas că mă trezesc ameninţat de pacient cu cuţitul, de fapt ce spun eu ameninţat, omul era gata să mă omoare. Cuţitul pătrunsese deja în gura mea, îmi spărsese 2 dinţi şi acum era înfipt în cerul gurii...Ultima senzaţie de care-mi aduc aminte e că-mi simţeam sângele picurând pe limbă.

dublu standard

Punem pariu că oamenii pe care-i vedem acum pe stradă, prin metrou că poartă măşti de "protecţie" nu folosesc prezervativul atunci când au o aventură de-o noapte? Poate nici nu se spală pe mâini după ce folosesc toaleta...

gânduri tari

"Medicul trebuie să-i fie recunoscător pacientului care s-a vindecat". Constantin Noica.

să-i ţinem pumnii crinei "coco" popescu, alpinista noastră de 14 ani

Acum este în Himalaya, la 5.500 m, se pregăteşte să urce pe Cho Oyu! Multă baftă!
detalii aici http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=50405

despre concertul madonnei

Se pare ca toata lumea a fost nemultumita de concert, mai ales cei care nu au fost acolo! Noi, romanii, nu suntem niciodata multumiti, suntem cei mai tari (in critica cel putin) si intotdeauna avem asteptari nerealiste, in loc sa ne bucuram asa cum ar trebui de muzica unui artist, de spectacol in genere. Nu discutam despre faptul ca Madonna e regina pop-ului, pentru cei care au fost acolo probabil e cea mai tare cantareata a tuturor timpurilor, discutam despre capacitatea unora de a intelege si a accepta ca nu totul poate fi perfect. Intradevar, locatia nu a fost cea mai buna, dar in conditiile in care Stadionul National se reconstruieste, un alt stadion la fel de mare nefiind in Bucuresti, parcul Izvor se pare ca era singurul care putea primi peste 60.000 de oameni. Greseala organizatorilor a fost ca nu au ridicat cumva "gazonul B", unde erau locurile cele mai ieftine, de 120 de lei. Probabil cheltuielile ar fi fost prea mari, sau cine stie ce a fost in capul lor, cert e ca spectatorii aflati in aceasta parte a parcului au plecat dezamagiti si s-a speculat ca au fost dezamagiti de artista. Pacat, cel putin pentru mine a fost un supershow, ceva ce nu ar putea face un artist roman nici intr-o mie de ani! Cat despre partea cu huiduielile, ar putea fi interpretata si in felul urmator: "madonno, tu esti doar o cantareata, nu esti specialista in relatii interetnice, asa ca nu ne invata pe noi cum sa ne purtam cu cei de langa noi". Probabil unii au vrut doar ca Madonna sa-si reia cantarea, nu aveau chef de lectii din partea unui outsider. La fel si cu taraful care ne-a cantat din acordeoane si viori pe acolo, in vest muzica tiganeasca e ceva exotic, daca ar fi si ei asaltati zi de zi de manele cum suntem noi, ar fi satui si ne-ar intelege de ce i-am fluierat. Pentru prostii care au scris pe net ca Madonna a adus taraful special pentru noi, sa se mai intereseze, concertul a fost acelasi peste tot, aceleasi melodii le-a cantat si in State, si in Anglia, Polonia etc.

Emagic spune ca Madonna a facut istorie.

scriitură de luni seara

Pentru că-mi place uneori să trăiesc din amintiri, vă servesc o nouă porţie de fotografii din Mont Blanc, de data aceasta făcute de Bogdan, unul din membrii expediţiei, cu un dslr. Nu mai am chef să scriu nimic, datorită licenţei nu am avut nici timp dacă stau bine să ma gândesc. Ce bine e câteodată să spui doar 2-3-4 cuvinte, dar care să aibă atâta greutate încât să se discute despre ele în 2-3-4 tomuri? Cum ar fi de exemplu fraza pe care am auzit-o ieri: "lumea e un pod, deci nu-ţi construi casă pe pod". Cine ar fi atât de necopt la minte încât să-şi ridice casa chiar pe un pod, probabil vă întrebaţi acum! Şi totuşi, sunt atât de mulţi...
De ce oare mi-e atât de greu să fac pasul decisiv? De ce?

P.S. Foto aici http://picasaweb.google.com/defect.imperfect/ExpeditieMontBlanc300606072009FotoBogdanXmmdRo#