vise

M-am trezit de dimineaţă destul de greu. Motivul? Eram în mijlocul unui vis şi cu toate că am încercat, n-am putut să-i prevăd finalul, aşa că a rămas în aer, nu am absolut nicio idee despre ce s-ar fi putut întâmpla în continuare. Se făcea că eram într-un episod din Dr. House, eu eram împreună cu o colegă şi aveam grijă de un pacient supraponderal, care era internat pentru o afecţiune cardiacă, pare-mi-se. La un moment dat, dr. House intră pe uşă, se ceartă cu pacientul, apoi îl înjunghie de două ori, o dată puţin sub stern şi apoi în abdomen. Pacientul nu a apucat să reacţioneze în niciun fel, dr. House a plecat şi eu răman perplex lângă pacient împreună cu colega mea. Tipul se aşează pe pat şi începe să respire din ce în ce mai greu şi să-i apară pete roşii pe tot corpul. Am realizat că dezvoltase o reacţie alergică la cuţit (el de fapt nu fusese foarte afectat de faptul că fusese înjunghiat, avea un strat adipos destul de gros care-l protejase, astfel încât niciun organ nu-i fusese atins...bine, şi House lovise ca o femeie, nu fusese deloc ferm când a înfipt cuţitu' în el). Cum spuneam, ăsta respira tot mai greu, eu atunci o trimit pe colega să cheme un medic (un alt medic, bineînţeles) şi încerc să-i acord primul ajutor pacientului. Nici nu apuc să fac un pas că mă trezesc ameninţat de pacient cu cuţitul, de fapt ce spun eu ameninţat, omul era gata să mă omoare. Cuţitul pătrunsese deja în gura mea, îmi spărsese 2 dinţi şi acum era înfipt în cerul gurii...Ultima senzaţie de care-mi aduc aminte e că-mi simţeam sângele picurând pe limbă.

scriitură de luni seara

Pentru că-mi place uneori să trăiesc din amintiri, vă servesc o nouă porţie de fotografii din Mont Blanc, de data aceasta făcute de Bogdan, unul din membrii expediţiei, cu un dslr. Nu mai am chef să scriu nimic, datorită licenţei nu am avut nici timp dacă stau bine să ma gândesc. Ce bine e câteodată să spui doar 2-3-4 cuvinte, dar care să aibă atâta greutate încât să se discute despre ele în 2-3-4 tomuri? Cum ar fi de exemplu fraza pe care am auzit-o ieri: "lumea e un pod, deci nu-ţi construi casă pe pod". Cine ar fi atât de necopt la minte încât să-şi ridice casa chiar pe un pod, probabil vă întrebaţi acum! Şi totuşi, sunt atât de mulţi...
De ce oare mi-e atât de greu să fac pasul decisiv? De ce?

P.S. Foto aici http://picasaweb.google.com/defect.imperfect/ExpeditieMontBlanc300606072009FotoBogdanXmmdRo#

vise...

Asa...cica noaptea trecuta m-am culcat pe la 4 si ceva si dupa ce am adormit relativ repede, am avut un vis. Se facea ca eram prin Bucuresti, eram cu un tovaras, cu Jon, si in tramvai m-am intalnit cu un fost coleg de liceu, C., care arata foarte imbatranit si cocosat, ma intreb daca nu l-am confundat cu bunica-su'. Trebuia sa ajungem in Cartierul Coreenilor( ex-Colentina) - asa scria pe toate placutele alea de pe strada. Oborul ramasese tot Obor, iar noi mergeam cu un tramvai vechi si faceam caterinca de C. care arata foarte nasol. Dupa vreo 2 statii, cand am intrat in Cartierul Coreenilor, s-a urcat si controlu'( nici in vise nu scap de ei!). La inceput nu i-am observat, noi eram in spatele tram-ului si gesticulam si vorbeam pe acolo ca si cu eram stapanii lumii! Astia s-au sesizat, au venit spre noi(de fapt, doar o femeie venea, era imbracata civil si avea o legitimatie atarnata la gat ca semn de recunoastere). Vine ea cu paru' valvoi la mine si io ma retrag incet spre usa, mai era cineva in fata mea da' tram-ul nu oprise inca in statie. Cu cateva secunde inainte sa opreasca ma intreaba asta de bilet, ii zic ca nu am si atunci se deschid usile, o imping pe persoana din fata mea( nu mai stiu daca era barbat sau femeie), cobor si o iau la fuga. Controloarea coboara si ea, incearca sa ma urmareasca, da' se lasa repede pagubasa si striga: "Gardieni, Politia, opriti-l pe infractor!". Eram la intersectia Dna Ghica, ajunsesem pana in fata unnui magazin si atunci vad ca imi apare in fata un gardian public care ma someaza sa stau! Incerc sa caut o cale de scapare, da' asta ma si impusca in urmatoarele 3 secunde in umarul drept. Io cad la pamant, cu fata in jos. Gardianu' dispare apoi, nu am inteles de ce...Raman intins pe trotuar...nu se streseaza nimeni sa vada ce-i cu mine... Aveam ca intotdeauna la mine trusa de prim-ajutor si ma gandeam cu sa fac sa ies din intersectia aceea aglomerata, sa ajung intr-un loc mai ferit si sa-mi oblojesc rana. Cand dau sa ma ridic vad o fosta gagica, care vroia sa intre in magazin, o strig si ea vine spre mine. Ma intreaba ce-am patit, ii zic ca m-au impuscat astia ca nu am avut bilet Ratb( nu se mira prea mult, era un lucru la ordinea zilei atunci) si ma intreaba ce poa' sa faca sa ma ajute. Ii spun sa mearga cu mine sa cautam un loc mai retras unde sa ma ajute sa-mi curat rana si sa scot glontu' de acolo. Ok, imi zice, ma ajuta sa ma ridic si incepem o cursa nebuneasca spre Obor...Acolo speram sa-l gasesc pe Jon cu masina(si-o lasase la Obor, Cart. Coreenilor nu era un loc sigur pentru a intra cu masina), el scapase cu fatza curata din tot incidentu', nu avusese nici el bilet, da' fugise in sens opus si controloarea uitase probabil de el, sau pur si simplu i s-a parut ca io aduc a infractor... Am inceput sa merg spre Obor, la inceput pretena asta ma tinea, apoi mi-am dat seama ca pot sa merg si singur, chiar sa alerg(duaahh, la picioare nu aveam nimic). Din fericire nu ne-a urmarit nimeni, am ajuns pana la urma la niste tarabe dezafectate din piatza si ne-am asezat acolo. M-am uitat in trusa, aveam doar o foarfeca cu varfu' indoit, niste comprese si bandaje. O trimit pe A. la o farmacie sa-mi ia niste apa oxigenata si betadina. Pana vine inapoi iau un bandaj mai gros, il tin intre dinti si incep sa umblu cu foarfeca dupa glontu' ratacit in carnea mea... Nu stiu cum se face, nu aveam telefonu' la mine sa-l sun pe Jon sa vina cu masina...

Mai departe...nu-mi mai amintesc...cred ca m-am trezit si s-a rupt filmu'...din cate mi-am dat seama din vis, actiunea se intampla prin anii 2011-2012. Ratb revenise la vechiul sistem cu bilet pentru ca nu castigau nimic cu cardurile, majoritatea fiind fraudate. Revenisera si gardienii publici, nici urma de politia comunitara. Cartierul Coreenilor devenise unul dintre cele mai periculoase locuri din Bucuresti, desi era intesat de politisti si gardieni. Tiganii fusesera alungati de acolo de catre chinezi, ei erau majoritari, da' cartieru' se numea asa pentru ca era controlat de bandele coreene.