lorena nu părăseşte scena

Ştiaţi că literatura română are muzeu? E chiar pe Dacia, în buricul Bucureştilor. Şi acest muzeu nu se vrea mort, vin din când în când nişte oameni de-ai literelor pe acolo şi citesc literatură (logic, nu? vii la muzeul literaturii să citeşti literatură, că doar n-o să te apuci să ţii vreun curs de olărit pe acolo!). Bine, după spusele unui critic, nu toată lumea care vine acolo citeşte literatură. În cel mai bun caz o pseudoliteratură, sau mai bine spus nişte cuvinte înşirate pe hârtie doar pentru satisfacerea amorului propriu. Unii scriitori şi poeţi scriu bine, alţii scriu mai prost, fiecare în funcţie de talentul cu care a fost dăruit (mie îmi place să le zic ăstora talentaţi "ghiftuiţi"). Ca să nu o mai ard aiurea la modul general, să spunem că este vorba de Lorena Lupu, invitată aseară să citească câteva fragmente din ultima ei carte, Hyde Park. Ironia sorţii fae ca acest Hyde Park să fie în realitate un parc in bătrâna Londră unde se adună lumea să discute şi altceva în afară de vreme. Este un fel de paradis al oratorilor. Un loc unde nu te cenzurezi şi nu eşti cenzurat. Înrerupt probabil eşti, dar de cineva care are ceva mai bun de spus decât tine, nu eşti întrerupt de dragul întreruperii. Le cunoaşteţi pe cele două babe care o ard prin zona centrală, cu pancarte de gât, strigând în gura mare că au fost iradiate? Ele s-ar simţi foarte bine în Hyde Park, ar putea spune orice şi oamenii nu le-ar mai privi ca pe nişte dezechilibrate mintal.

Revenind la Lorena, ea citeşte nişte texte (unii au spus că nu ar fi poezie, alţii că nici măcar literatură nu se poate numi) în care ne prezintă câteva personaje care animă acest parc virtual al ei, spectatorii din sală sunt foarte atenţi, unii sunt chiar cuceriţi (fie de text în sine, fie de talentul actoricesc al ei) când se aude vocea amfitrioanei: "mă scuzaţi, dar aţi depăşit timpul acordat bla bla bla". Din sală se aud voci pro şi contra, Lorena chiar dacă este apoi invitată (cu jumătate de gură) nu mai poate citi. E momentul în care eu aş fi ieşit din sală. Şi ei i-a trecut gândul ăsta prin cap, mi-a spus apoi că nu ar fi fost corect faţă de cei care au ascultat-o totuşi şi au venit pentru ea sau au fost cuceriţi pe parcurs. Unul din criticii prezenţi (nu m-am obosit să-i reţin numele) a şters cu ea pe jos apoi, ridicându-se cu pretenţia ca noi, spectatorii să nu mai adresăm întrebări directe invitaţilor (Lorenei şi lui Daniel D. Marin, un alt poet invitat), ci să încercăm să facem abstracţie de ei, iar ei să nu răspundă comentariilor, să inghită în sec când cineva îi critică. Păi de ce nu ai împărţit, stimabile, nişte intrucţiuni, nişte reguli pentru cei din sală, ca să ştim şi noi cum să ne comportăm în templul literaturii? Toată chestia asta mi s-a părut genială, nu pe moment din păcate, mai apoi când am reflectat puţin la ea. Adică tu vii şi citeşti dintr-o carte în care este vorba despre frumuseţea dialogului, a liberei exprimări şi vine gazda şi-ti zice "gata, nu mai citi" şi altul zice: "fară dialog, doar monolog vă rog!". Nu ştiu dacă cei cin sală au reţinut câteva versuri, dar cred că în ele e condensată toată seara trecută:

Prima cuvântare a fetei-pisică

- Eu aş vrea să...
(Dar e atât de clar că pe aştia nu-i interesează ce vreau eu. Sunt urâţi, limitaţi şi reci.)
- Eu mă hrănesc cu poveşti, cu soare şi cu dragoste.
(Şi simţi şuvoiul de vorbe, apăsându-i buzele, ca un sărut din interior, dar...
Dar, precum spuneam... e atât de clar că pe ăştia nu-i interesează ce vreau eu. Sunt urâţi, limitaţi şi reci).

Versurile asta trebuiau citite la sfârşit, pe mine cel puţin m-ai fi ridicat în picioare. Până la urmă, cum spuneam şi aseară, poate oraşul ăsta sudist e de vină...

Il film del mercoledì / Filmul (gratis) de miercuri la Institutul Italian

IL FILM DEL MERCOLEDI'

"La «diva» Anna Magnani"

Un omaggio a "l'anima pulsante dell'Italia; la più italiana delle attrici; la diva del popolo" (F. Fellini)

Rassegna e presentazione a cura di Michela Scolari

Programma:

11 / 02 / 2009, ore 18.30
Roma città aperta
Regia: Roberto Rossellini
Con: Anna Magnani, Aldo Fabrizi, Vito Annichiarico
Dramma, 1945, b/n, 100'
Film in lingua italiana

18 / 02 / 2009, ore 18.30
Risate di gioia
Regia: Mario Monicelli
Con: Anna Magnani, Totò, Ben Gazzara, Fred Clark
Commedia, 1960, b/n, 102'
Film in lingua italiana

25 / 02 / 2009, ore 18.30
Mamma Roma
Regia: Pier Paolo Pasolini
Con: Anna Magnani, Franco Citti, Ettore Garofolo
Dramma, 1962, b/n, 106'
Film in lingua italiana
Sottotitoli in italiano per non udenti

Ingresso libero

supravieţuirea în bucureşti- lecţia 1

Câteodată mai circul şi cu ratb-ul şi se pare că unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Printre aceste lucruri se numară şi mirosul specific emanat de oamenii străzii care în anotimpul rece se refugiază şi ei prin autobuze, tramvaie etc că, deh, ca tot omul, trag şi ei spre căldură. Ceilalţi călători puşi în faţa faptului împlinit încep să se strâmbe, să se ţină de nas, îşi ridică fularele până sub sprâncene, unii se mai şi albesc la faţă şi din moment în moment aştepti să leşine vreo domniţă sau vreun tânăr crescut în acvariu... Alo, mă aude cineva??? Există o soluţie mult mai simplă şi logică (nu, nu discutăm aici despre îmbrâncirea pe scări a împuţitului,-ei!). Este vorba de a nu mai inspira pe nas, ci pe gură. Nu cred că tre' să spun mai mult!

*prima utilizare a acestei metode este moca. Dacă însă vă prind apoi cu gura cascată prin autobuze, vă costă o bere pe fiecare :D

colind de crăciun

dacă e miercuri, e orange wednesday (NOT)

În noiembrie avem filme moca la Institutul Italian de Cultura "Vito Grasso" din Aleea Alexandru 41 (în zona Aviatorilor) în zilele de:
5, 12, 19, 26 noiembrie 2008, ora 18.30. Mai jos aveţi o listă cu filmele care vor rula.

05 / 11 / 2008, ora 18.30
Deserto rosso
Italia,1964, drama, 113 min.
Cu: Monica Vitti, Richard Harris, Carlo Chionetti
Leul de Aur (Venetia, 1964)

12 / 11 / 2008, ora 18.30
Professione reporter
Italia, 1975, drama, 121 min.
Cu: Jack Nicholson, Maria Schneider, Ian Hendry

19 / 11 / 2008, ora 18.30
Identificazione di una donna
Italia, 1982, drama, 128 min.
Cu: Tomas Milian, Christine Boisson, Daniela Silverio, Marcel Bozzuffi, Veronica Lazar, Lara Wendel

26 / 11 / 2008, ora 18.30
Al di là delle nuvole
Italia, 1995, drama, 112 min.
Cu: John Malkovich, Fanny Ardant, Kim Rossi Stuart, Jean Reno, Sophie Marceau, Irène Jacob, Veronica Lazar

despre manele şi alte muzici de acum sute de ani

În seara asta am fost la un concert la care s-au cântat printre altele şi două manele. Da, MANELE. Însă nu a aruncat nimeni cu bani în "lăutari", chiar a fost o linişte suspectă dacă stau să mă gândesc. Nu-mi amintesc să fi auzit nici măcar vreo sonerie de telefon, ceea ce înseamnă că se poate. Venim să ascultăm muzică veche, de mahala, fără apucături balcanice însă, fără ca cel de lângă noi să ne simtă prezenţa. Ca să lămuresc misterul, am fost la Palatul Şuţu, unde au cântat cei de la Trei Parale, o formaţie care încearcă să ne încânte cu muzica de acum două secole folosind instrumente vechi (cobză, caval, dairea, fluiere etc). Se pare că au reuşit acest lucru, din moment ce la ieşire lumea se îngrămădea să le cumpere albumul, "Bazar". Concertul a fost organizat de cei de la Medieval Praxis, făcând parte din Festivalul de Muzică Veche Bucureşti 2008. Palatul Şuţu s-a dovedit prea mic pentru un concert atât de aşteptat, sper ca anul viitor să găsească o locaţie pe măsura dragostei bucureştenilor pentru muzica veche românească. Şi pentru a lămuri şi chestiunea manelelor, citez de pe coperta albumului: "oricât de ciudat ar părea, manelele nu sunt o achiziţie recentă a românilor. De origine orientală, manelele erau, spun cronicile vremii, cântece de dragoste languroase şi unduitoare cântate de lăutari pentru boierimea vremii".

11 Manea.wma

festivalul de muzică veche bucureşti 2008

Întorcându-mă azi de la Caru cu bere, am observat un afiş al Festivalului de muzică veche. Mâine au primul concert, un concert de muzică barocă la Biserica Anglicană (în apropierea Parcului Grădina Icoanei). Sper ca după marathon să am timp pentru un duş şi să trec pe acolo(la orele 18.00 începe). Va fi un concert al Ansamblului Baroc Transilvania. Aveţi mai multe detalii aici.

detalii despre marathonul româniei 2008

Am aruncat astăzi o privire pe site-ul lor şi am văzut că au afişat traseul şi locul unde va fi Pasta Party, adică la Carul cu Bere, sâmbătă între orele 14-17. Sunt curios ce paste vor servi acolo, sper să nu mă duc pentru nişte spaghetti napoletane (adică doar cu sos de roşii şi busuioc). Ah, Pasta Party (pt cine nu ştie) se vrea o sindrofie unde venim noi, adică sportivii, şi mâncăm bine pentru a avea energie suficientă a doua zi. Ce bucurie va fi pe chelneri, nu vor avea scrumiere de schimbat :p

Cele de jos sunt premiile:

Barbati Femei
Locul 1 5.000 € 3.000 €
Locul 2 2.500 € 1.500 €
Locul 3 1.500 € 1.000 €
Locul 4 1.000 € 600 €
Locul 5 600 € 250 €
Locul 6 400 € 200 €
Locul 7 300 € 150 €
Locul 8 200 € 100 €

Pe cât facem pariu că pe primul loc nu va ieşi un român? Sunt curios dacă va participa şi campioana noastră olimpică, Constantina Diţă-Tomescu. Ar fi ceva extraordinar să pot schimba două cuvinte cu ea. În orice caz, presimt că va fi plin de campioni mondiali, olimpici şi balcanici pe acolo. Multă baftă tuturor!

a man gotta do what a man gotta do

Been there. Alergat. Plouat. Răcit (eram dinainte). Locul 148 din câteva mii. Da, despre Crosul Loteriei e vorba!

crosul loteriei române 2008

"CROSUL LOTERIEI ROMÂNE" – editia a XI-a

C.N. "Loteria Română" S.A. organizează în data de 5 octombrie 2008, în Bucureşti, cea de-a XI-a ediţie a "CROSULUI LOTERIEI ROMÂNE".
Inscrierea la cros se face în ziua desfăşurării acestei competiţii sportive, la punctele de înscriere amplasate la locul de Start, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti.
La "CROSUL LOTERIEI ROMÂNE" vor fi premiaţi primii 10 sosiţi (masculin şi feminin) de la categoriile Seniori, Juniori, Copii, Veterani si Persoane cu dizabilităti, după cum urmează:

1. Seniori, Senioare (20 – 40 ani inclusiv)
-locul I: autoturism Dacia Logan;
-locul II: aparat fitness;
-locul III: bicicleta medicinala;
-locurile IV – X: aparat de masaj pentru picioare.

2. Juniori, Junioare (15 – 19 ani inclusiv)
-locul I: autoturism Dacia Logan;
-locul II: aparat fitness;
-locul III: bicicleta medicinala;
-locurile IV –X: MP4 Player.

3. Copii (fete si baieti, 11 – 14 ani inclusiv)
-locul I: computer + monitor;
-locul II: aparat fitness;
-locul III: bicicleta medicinala;
-locurile IV – X: MP4 Player.

4. Veterani (femei si barbati, peste 40 ani )
-locul I: TV LCD;
-locul II: aparat fitness;
-locul III: bicileta medicinala;
-locurile IV – X: aparat de masaj pentru picioare.

5. Persoane cu dizabilitati (femei si barbati, in carucior)
-locul I: scuter pentru persoane cu dizabilitati;
-locul II: TV LCD;
-locul III: DVD Recorder;
-locul IV – X: telefon mobil + cartela.

La această competiţie sportivă se poate participa numai cu biletul de loterie pasivă "CROSUL LOTERIEI ROMÂNE".

Sursa - site-ul loteriei

be fast or be last

Mâine va fi o cursă mai lungă, de 10 km. Ultima dată am făcut 10 km în 50', dar atunci era o cursă pe cont propriu prin complexul Lia Manoliu. Acum se schimbă datele problemei, voi fi înconjurat de oameni ca şi mine, care-şi doresc victoria, deci ar trebui să scot un timp mai bun. A ieşi victorios nu înseamnă neapărat a ieşi pe primul loc (deşi acesta ar trebui să fie scopul oricărui atlet). Pentru a-i învinge pe ceilalţi trebuie mai întâi să te învingi pe tine, şi acest lucru nu e chiar la îndemâna oricui. Acum două zile vorbeam cu cineva despre puterea psihică pe care o are un om obişnuit şi am ajuns la concluzia că poţi să ai o superîncredere în tine, dacă nu te ajută şi muşchii puţin, n-ai nicio şansă să câştigi vreo competiţie sportivă.

În imagine e traseul întrecerii de mâine, Semimaratonul Powerade, organizat de Sport Image Group şi care cuprinde 3 curse- una de 20km, alta de 10 km şi un cros popular de 3km. Vă puteţi înscrie la start(Pţa Charles de Gaulles), mâine între orele 8.00-9.30. Nu se percep taxe de participare. Startul va fi la ora 10.30. Sunt şi ceva premii în joc pentru cei care termină pe podium iar pentru restul, o tombolă la finalul cursei.

aşa cum vrei să trăieşti

IKEA- aşa cum vrei să trăieşti,
originally uploaded by d_3fect.

Nu ştiu ce să spun despre poza asta. Într-un fel îmi place, mă poartă în timp, în perioada interbelică. Pe de altă parte însă, îmi lasă un gust amar pentru că văd aşa ceva în Bucureşti. Primăria chiar nu are un proiect pentru refacerea faţadelor? Sunt proprietari care nu-şi permit acest lucru, trebuie ajutaţi cumva. Nu zic să li se dea de pomană, dar trebuie găsită o soluţie. Singurii câştigători din toată ecuaţia asta a cercului vicios sunt cei care au pus panoul. Bani nemunciţi! O să le trimit un mail ăstora de la Ikea să văd care-i poziţia lor.

să nu uităm unde trăim

maşină incendiată,
originally uploaded by d_3fect.

Pentru că tot au fost Zilele Bucureştilor, pentru că toată lumea iubeşte acest oraş la maxim, mai ales atunci când mănancă şi bea pe banii altuia (tot pe banii voştri vă distraţi, dar nu vă daţi seama). Acum câţiva ani mă jucam Pharaoh şi Cesar lll (sunt jocuri de strategie pentru cine nu le cunoaşte). Când îţi ridicai cât de cât un oraş frumos, se trezeau câte unii să facă revolte sau să emigreze că era viaţa prea grea (de exemplu nu le conveneau salariile prea mici, impozitele prea mari, rata crescută a criminalităţii etc.). Atunci erai sfătuit să organizezi nişte serbări populare, cu cât mai mari cu atât mai bine şi lumea uita ca prin minune de toate necazurile! Prea multe asemănări cu trista realitate...

despre crosul petrom şi nu numai

Am fost, am alergat, n-am câştigat nimic (nimic material adică). M-am întâlnit şi cu 2 participanţi de la marathonul DHL de anul trecut. Am discutat cu Hiroko Ogwa, o japoneză care trăieşte în România. De mult timp vroiam să intru în vorbă cu ea, acum am reuşit şi am rămas surprins de faptul că ştie să vorbească româna. Revenind la cros, au fost 1503 participanţi (deci Petrom va amenaja 1503 m de pistă de biciclete, precum a promis). S-a vorbit mult despre folosirea mai intensă a bicicletelor şi lumea a fost încurajată să folosească mai puţin maşina personală. Bine, asta sună a ipocrizie din partea unei companii ca Petrom, dar ei oricum nu pierd bani chiar dacă ar renunţa 50% din şoferii bucureşteni la maşinile personale (cel puţin pentru drumurile în oraş). Ah, încă o chestie care nu mi-a placut a fost faptul că la un moment dat au apărut nişte fluturaşi cu sigla PD-L. Asta mi se pare de-a dreptul aiurea, mai ales la o manifestare de genul asta.

După cros, am făcut şi o tură de Herăstrau şi am avut ocazia să observ ce sporturi se mai practică în urbea noastră. Pe primul loc s-a situat pescuitul, apoi, la mică distanţa, joggingul. Dintre sporturile anglo-saxone, yachtingul s-a aflat la egalitate cu golful. Bine, nu ştiu dacă pot numi yachting ceea ce faceau doi puşti care se aflau nişte barcuţe cu pânze în mijlocul lacului Herăstrau, dar să le dăm o şansă, toate lucrurile mari încep de unde se împleteşte ironia cu ochelarii de cal ai oamenilor.

M-am reîntors apoi în Piaţa Charles de Gaulle să asist la decernarea premiilor (cât timp am alergat prin Herăstrău, pe scenă a cântat Andra, aşa că nu am pierdut nimic). Una din câştigătoarele locului 3 de la categoria juniori 10-14 ani a fost întrebată de ce nu a luat locul 1, a spus că mai trebuie să muncească. Asemenea răspunsuri nu primeşti decât de la un sportiv, care nu dă vina pe nimeni pentru un eşec decât pe el însuşi. Ca de obicei, pe podium au urcat numai sportivi profesionişti, cel puţin două dintre câştigatoare erau campioane mondiale pe diferite distanţe (nu le-am reţinut numele, vor apărea pe site-ul petrom în câteva zile).

Ah, am uitat să spun pe ce loc am terminat: 104 din 1503.

duminică alerg la crosul petrom

Duminică, pe 21.09, la ora 11 se dă startul Crosului Petrom, de pe Bdul Aviatorilor. Petrom va amenaja un metru de pistă de biciclete pentru fiecare participant la cros.

încă o provocare: marathonul bucureştilor

Ieri am aflat de Marathonul României care va avea loc pe 12 octombrie. Asta înseamnă că am la dispoziţie aprox. 1 lună pentru pregătiri. Pot sa spun că am început deja pregătirea, la terasa Intermacedonia. Acum pe bune, anul trecut am terminat marathonul DHL in aprox. 4h37' (recordul mondial e de aprox. 2h06' , deci sunt varză). Anul asta am în plan sa termin cursa în mai puţin de 4h. Mi-am luat un iPod shuffle care o să ma susţină pe tot parcursul cursei (sper să-l ţină bateriile, pe mine sigur mă vor ţine). Ah, aţi putea să mă ajutaţi cu o chestie- nu, nu vă cer să alergaţi cu mine, ştiu că majoritatea sunteţi fumători sau dependenţi de scările rulante de la metrou ;). Ce vă cer este să vă gândiţi la un playlist pentru antrenamente si pentru cursa propriu-zisă (te plictiseşti când mergi şi 2 staţii cu metroul, dar când alergi 42,195 km?). Ca să vedeţi ce gen de melodii am în minte, vă dau 2 exemple: david guetta- the world is mine şi prodigy- diesel power.

Νενικήκαμεν! Asta voi spune când trec linia de sosire.

ştirile de efect: incendiu în Pantelimon

pompieri in actiune ,
originally uploaded by d_3fect.

Astăzi, în jurul orei 14, pe strada Ciocârliei din cartierul Pantelimon, sector 2, Bucureşti a izbucnit un incendiu (cauza este necunoscută). Focul a ars o parte din vegetaţia uscată de pe malul lacului Fundeni şi ameninţa clădirile unei firme de curierat. Pompierii au sosit repede la locul incendiului şi au reuşit să-l stingă în aproximativ 10-20 min. Nu au fost victime sau răniţi, iar pagubele materiale probabil sunt destul de mici.

cronica unei piese

N-am mai fost la teatru de prin clasa a VIa, cand am vazut o piesa de Eugen Ionesco, "Cantareata cheala" pare-mi-se. In seara asta am vazut "Crima si pedeapsa" jucata de niste studenti (asa mi s-a parut). Studenti care au jucat foarte bine, au pus pasiune, ziceai ca sunt rusi adevarati. Genu' clasic de rus, cu sufletul cald, cu mintea incetosata de aburii alcoolului, genu' de rus zugravit atat de bine de Dostoievski, Makanin sau Gogol (pe astia i-am mai citit si eu).

A merge la teatru cred ca e obligatoriu in zilele noastre (mereu judec asa, asta e unu' din defectele mele: daca vad sau fac un lucru interesant, consider ca ar trebui incercat de cat mai multi oameni!). De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu ar trebui sa vina la teatru cei care nu-si tin telefoanele pe silent( doar 2 telefoane au sunat in timpul piesei si tinand cont de faptul ca eram cam 100 pe spectatori, asta inseamna ca 2% din spectatorii de teatru nu au bune maniere sau pur si simplu sunt uituci!) . Sa revenim la piesa. Au fost si cateva momente comice, Raskolnikov a fost jucat de un tip care aproape l-ar fi facut mandru pe Dostoievski si Sonia a fost foarte convingatoare, cred ca dca as fi fost singur in sala, as fi lasat o lacrima sa cada.

Morala: mergeti la teatru si luati-va batiste curate la voi, s-ar putea sa aveti nevoie!

how to performe CPR

fanii trabant- dusmanii programului rabla