detalii despre marathonul româniei 2008

Am aruncat astăzi o privire pe site-ul lor şi am văzut că au afişat traseul şi locul unde va fi Pasta Party, adică la Carul cu Bere, sâmbătă între orele 14-17. Sunt curios ce paste vor servi acolo, sper să nu mă duc pentru nişte spaghetti napoletane (adică doar cu sos de roşii şi busuioc). Ah, Pasta Party (pt cine nu ştie) se vrea o sindrofie unde venim noi, adică sportivii, şi mâncăm bine pentru a avea energie suficientă a doua zi. Ce bucurie va fi pe chelneri, nu vor avea scrumiere de schimbat :p

Cele de jos sunt premiile:

Barbati Femei
Locul 1 5.000 € 3.000 €
Locul 2 2.500 € 1.500 €
Locul 3 1.500 € 1.000 €
Locul 4 1.000 € 600 €
Locul 5 600 € 250 €
Locul 6 400 € 200 €
Locul 7 300 € 150 €
Locul 8 200 € 100 €

Pe cât facem pariu că pe primul loc nu va ieşi un român? Sunt curios dacă va participa şi campioana noastră olimpică, Constantina Diţă-Tomescu. Ar fi ceva extraordinar să pot schimba două cuvinte cu ea. În orice caz, presimt că va fi plin de campioni mondiali, olimpici şi balcanici pe acolo. Multă baftă tuturor!

despre crosul petrom şi nu numai

Am fost, am alergat, n-am câştigat nimic (nimic material adică). M-am întâlnit şi cu 2 participanţi de la marathonul DHL de anul trecut. Am discutat cu Hiroko Ogwa, o japoneză care trăieşte în România. De mult timp vroiam să intru în vorbă cu ea, acum am reuşit şi am rămas surprins de faptul că ştie să vorbească româna. Revenind la cros, au fost 1503 participanţi (deci Petrom va amenaja 1503 m de pistă de biciclete, precum a promis). S-a vorbit mult despre folosirea mai intensă a bicicletelor şi lumea a fost încurajată să folosească mai puţin maşina personală. Bine, asta sună a ipocrizie din partea unei companii ca Petrom, dar ei oricum nu pierd bani chiar dacă ar renunţa 50% din şoferii bucureşteni la maşinile personale (cel puţin pentru drumurile în oraş). Ah, încă o chestie care nu mi-a placut a fost faptul că la un moment dat au apărut nişte fluturaşi cu sigla PD-L. Asta mi se pare de-a dreptul aiurea, mai ales la o manifestare de genul asta.

După cros, am făcut şi o tură de Herăstrau şi am avut ocazia să observ ce sporturi se mai practică în urbea noastră. Pe primul loc s-a situat pescuitul, apoi, la mică distanţa, joggingul. Dintre sporturile anglo-saxone, yachtingul s-a aflat la egalitate cu golful. Bine, nu ştiu dacă pot numi yachting ceea ce faceau doi puşti care se aflau nişte barcuţe cu pânze în mijlocul lacului Herăstrau, dar să le dăm o şansă, toate lucrurile mari încep de unde se împleteşte ironia cu ochelarii de cal ai oamenilor.

M-am reîntors apoi în Piaţa Charles de Gaulle să asist la decernarea premiilor (cât timp am alergat prin Herăstrău, pe scenă a cântat Andra, aşa că nu am pierdut nimic). Una din câştigătoarele locului 3 de la categoria juniori 10-14 ani a fost întrebată de ce nu a luat locul 1, a spus că mai trebuie să muncească. Asemenea răspunsuri nu primeşti decât de la un sportiv, care nu dă vina pe nimeni pentru un eşec decât pe el însuşi. Ca de obicei, pe podium au urcat numai sportivi profesionişti, cel puţin două dintre câştigatoare erau campioane mondiale pe diferite distanţe (nu le-am reţinut numele, vor apărea pe site-ul petrom în câteva zile).

Ah, am uitat să spun pe ce loc am terminat: 104 din 1503.

citius

M-am întors din parc. Nu ştiu de ce, dar atunci când alerg nu mai sunt eu. De fapt sunt eu la puterea a doua. Şi nu mă intereseză de ce care scuipă seminţe pe jos, nici de cei care fumează câte o ţigară pentru fiecare tură de parc pe care o fac eu. Nu mă interesează de ei pentru că îi consider cantitate neglijabilă. Sunt oameni care s-au născut din greşeală şi trăiesc datorită unor legi ale fizicii pe care nu le înţeleg. Revenind la cursa mea, am alergat 6 ture de parc astăzi (am facut cca 35 min, e ca şi cum aş fi alergat pe plaja de la Mamaia de la un capăt la altul). Secretul? Supradoza de Rammstein, vitamine, unt de arahide şi omlete hiperproteice, totul presărat din belşug cu praf de voinţă!

P.S. totuşi, nu exageraţi cu untul de arahide, e cam greţos şi când i se pune stomacului pata, îl scoate pe unde a intrat!

încă o provocare: marathonul bucureştilor

Ieri am aflat de Marathonul României care va avea loc pe 12 octombrie. Asta înseamnă că am la dispoziţie aprox. 1 lună pentru pregătiri. Pot sa spun că am început deja pregătirea, la terasa Intermacedonia. Acum pe bune, anul trecut am terminat marathonul DHL in aprox. 4h37' (recordul mondial e de aprox. 2h06' , deci sunt varză). Anul asta am în plan sa termin cursa în mai puţin de 4h. Mi-am luat un iPod shuffle care o să ma susţină pe tot parcursul cursei (sper să-l ţină bateriile, pe mine sigur mă vor ţine). Ah, aţi putea să mă ajutaţi cu o chestie- nu, nu vă cer să alergaţi cu mine, ştiu că majoritatea sunteţi fumători sau dependenţi de scările rulante de la metrou ;). Ce vă cer este să vă gândiţi la un playlist pentru antrenamente si pentru cursa propriu-zisă (te plictiseşti când mergi şi 2 staţii cu metroul, dar când alergi 42,195 km?). Ca să vedeţi ce gen de melodii am în minte, vă dau 2 exemple: david guetta- the world is mine şi prodigy- diesel power.

Νενικήκαμεν! Asta voi spune când trec linia de sosire.

spartathlon 2007

Atleta din imagine e din Japonia si a venit pana in Grecia ca sa alerge 246 de km...din Atena pana in Sparta, la statuia lui Leonida. Cand a sosit, i-a sarutat picioarele. Credei ar trebui sa-i fie sarutate picioarele pentru ce a facut!Nu stiu pe ce loc a ajuns, nici nu cred ca e asa de important... Si io care credeam ca daca am alergat un maraton mi-am depasit limitele...respect maxim!

up in the morning with the drizzling rain

Se facea ca e dimineatza...m-am trezit pe la 7.30 si am facut un dus(inutil, mi-am dat seama dupa cand am iesit afara din pensiune si am vazut ca incepuse ploaia...). Oricum, nu mai puteam da inapoi, am continuat sa merg spre locul unde se dadea startul celei mai importante competitii din viatza mea. Am ajuns ud leoarca, ceilalti au venit cu autocaru'. Ploaia nu se mai oprea(imi zic: sa vezi ca astia vor sa amane sau sa anuleze competitia! shit!). Nu a fost asa, ploaia s-a domolit putin si am pornit. Eram vreo 400, pentru unii era cea mai importanta batalie din viatza: batalia cu ei insisi... Am pornit calm, relaxat, prea relaxat mi-am dat seama mai tarziu. Pana la jumatatea traseului(stadionul din rasnov) am coborat mai mult, n-am stiut sa profit de chestia asta si mi-am dat seama ce insemna un traseu de maraton montan cand am inceput sa urc, si pe o distantza de 5 km am tot urcat. Nu m-am oprit decat de vreo 3 ori(asa e cand ploua, nu mai transpiri si tre' sa elimini cumva). In timpu' urcarii simteam ca-mi bate inima in tample, in gat, in ceafa, nu gafaiam, da' genunchii incepusera sa simta ca e vorba de munca serioasa aici(nu m-au lasat, nu degeaba i-am antrenat pe toate scarile intalnite in cale prin Bucuresti). Spre sfarsit am intrat pe un drum forestier, lumea deja ma depasea (era frustrant, sa-mi fie invatzatura de minte pe viitor sa ma antrenez mai intens si sa nu mai cred k orice (fost) fumator poate face o figura frumoasa la o cursa de genu asta). Am terminat primu' meu maraton cu timpu infect de 4h 40'(secundele nu le mai tin minte, oricum nu mai conteaza). Cel mai mult a contat ca am fost incurajat pe traseu de ceilalti concurenti, intr-o asemenea competitie fair-playu' e la el acasa...Multumesc DHL pentru aceasta sansa de a-mi demonstra ca vointza invinge carnea!