cum înţelege cosmote să facă o campanie de responsabilitate socială

Azi am trecut pe la filiala de Cruce Roşie de care aparţin. Am fost plăcut surprins să observ vreo 10 pachete cu telefon de la Cosmote care stăteau într-un colţ. Am întrebat care-i faza cu ele şi mi s-a explicat că sunt o donaţie din partea companiei Cosmote pentru Crucea Roşie Română, fiecare filială primind aprx. 10 telefoane, pentru angajaţi şi voluntari. Acum, făcând abstracţie de faptul că fiecare filială are în jur de 100 de voluntari, în anul de graţie 2008 aproape orice muritor de rând are 1-2-3 moleculare. Aşa că ăştia de la Cosmote au rămas cu nişte telefoane naşpa pe stoc şi s-au gândit ei să facă o faptă bună. Faptele astea trebuiau făcute de acum 8 ani, când mobilul era rara avis. Dacă tot au chef şi bani de proiecte de responsabilitate socială, să facă o listă cu voluntarii Crucii Roşii şi să le încarce cartela cu 3e lună să zicem sau să le scadă aceeaşi sumă din factură. Nu vreau să caut calul de dar la dinţi acum, dar parcă nu trebuie să avem încredere în greci când ne dau cadouri, nu?

memoriile unui imparat scrise de o femeie

"...o carte rara, epuizata, aflabila numai pe rafturile catorva biblioteci, sau un articol aparut intr-un numar vechi al unei publicatii savante este pentru imensa majoritate a cititorilor absolut inaccesibil. In nouazeci si noua la suta din cazuri, cititorul dornic sa se cultive, dar nedispunand de timp si de cateva elementare procedee familiare eruditilor de profesie, ramane, de voie, de nevoie, tributar operelor de popularizare alese aproape intamplator si dintre care cele mai bune ele insele nefiind mereu reeditate devin la randul lor de negasit. Ceea ce numim cultura noastra este mai mult decat ne inchipuim o cultura cu usile inchise."

Sus e un mic fragment din Nota de la sfarsitul "Memoriilor lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar. Inca un lucru care-mi confirma faptul ca un omul nu e lasat sa cunoasca cat mai multe in scurta lui calatorie pe acest pamant. Nici nu ne putem imagina cate carti valoroase sunt incuiate prin subsolurile Bibliotecii Vaticanului. Cred ca nici cei de acolo nu stiu de ele!

Oricat te-ai stradui si oricat si umbla, raman locuri nevazute, lucruri nefacute, carti necitite, femei neiubite, usi inchise, lumanari stinse si lacrimi nesterse... Poate ca e mai bine asa...sau poate nu...

Recunosc ca am luat cartea pentru titlul ei, pentru ca facea referire directa la antichitate. Numele autoarei nu-mi spunea nimic, anca mi-a zis ca tipa ar fi fost lesbi. In orice caz, are o scriitura foarte barbateasca, nu-ti dai seama ca e vorba de o carte scrisa de o femeie daca nu vezi coperta si notele de final. De multe ori ma pierdusem printre randuri si ziceam: "wow, cum poate sa gandeasca un om al antichitatii, patrunde cu gandul pana aproape de zilele noastre" si apoi imi aduceam aminte ca citesc o carte scrisa chiar in zilele noastre, acum 70 de ani... Cred ca ar fi bine din cand in cand sa citim carti fara a le cunoaste autorii si nici chiar titlul, sa incercam noi apoi sa le atribuim anumitor scriitori si sa le punem si nume...

p.s. cartea va fi la urmatorul schimb de carti.

Alkistis Protopsalti - Ola avta pou fovamai

Cat am cautat melodia asta...acum 2 luni o ascultam intr-un supermarket din Sparta...de fiecare data cand eram la cumparaturi, hop si melodia in difuzoare...

jurnal de bord

Ziua 1- Luni – 00.40 ora Greciei, Portul Patra

M-am imbarcat pe ferryboat-ul Pasiphae al Minoan Lines in Patra cu destinatia Venetia. Am avut noroc sa gasesc un scaun liber(in mod normal ar fi trebuit sa calatoresc pe punte, dar e extrasezon si circula mai putini oameni). In Patras inca ploua cand am plecat( 23.59). Vaporul a inceput sa vibreze din toate incheieturile si din difuzoare se aude vocea unei doamne care ne da instructiuni despre calatoria cu vaporul. Sunt in compartiment cu niste copii nemti care vin din excursie(e bine ca nu tre’ sa-mi fac griji ca o sa fiu furat... da’ mai stii?)Am intrat in vorba cu ei si am aflat ca au fost si prin Romania(in Cluj, Bucuresti si la manastirile din Moldova). Au invatzat si cateva cuvinte in romana, cam aceleasi cuvinte pe care le stiu eu in greaca… Le plac romanii ca sunt calzi, prietenosi si au fost impresionati de atmosfera din satele noastre(sincer, ma cam mira chestia asta).

poveshituri adevarate

Imi place sa ascult povesti...unele sunt adevarate, altele ba... Iar cand intalnesc un personaj pitoresc pe nume Karol, care are o experientza vasta si e profesor titular la Scoala Vietii, nu pot decat sa ma bucur. Karol e un roman din Sighetu Marmatiei, parintii lui sunt unguri sau nemtzi (am uitat, bausem cateva beri si nu mai tin minte toate amanuntele...). E in Grecia de prin anu' 2000. Munceste pe unde poate (taie iarba, sudeaza, zideste etc). In tzara are nevasta si 2 copii, da' nu vrea sa se intoarca sa moara de foame... se simte mult mai bine aici. Dupa vreo 4 beri baute(da' cred k mai avea cateva la bord dinainte sa intru io in vorba cu el), a inceput sa-mi vorbeasca despre energia copacilor, a pietrelor... Banuiam ceva interesant la orizont si nu m-am inselat. Omu' a inceput sa-mi spuna ca astia de la Nasa vor sa creeze un om capabil sa traiasca in orice fel de conditii, pe orice planeta cunoscuta. M-a familiarizat putin si cu Universu' ("oare sa nu existe viatza pe nicio alta planeta? doar sunt sute de mii" zicea Karol), ca apoi sa lanseze bomba: infatisarea pe care o are acum nu e cea reala, e imprumutata ca sa nu se deosebeasca de noi, sa nu trezeasca banuieli... Opa, imi zic, asta se crede extraterestru! Nu stiu daca se crede asa tot timpu' sau doar cand e turta, faza e ca omu' a facut si vreo 3 ani de Medicina (cel putin asa sustine el), da' a fost dat afara pentru ca avea un unchi in strainatate si regimu' comunist nu accepta asa ceva. Oricum, am invatzat ceva de la el- cum sa ridic o moneda da pe masa doar cu podu' palmei! Evgaristo poli, Karol!

cu autobuzu asta ajungeti la mine

autobuzu 300...

Ελευθερία ή θάνατος

Inseamna "Libertate sau moarte" si este motto-ul oficial al Greciei sau cum ii zic ei, Ellīnikī́ Dīmokratía. Este tara care a avut cea mai mare contributie la dezvoltarea civilizatiei omenesti. Ne folosim de cuvintele grecesti in aproape toate ramurile stiintei, iar filosofia creata de ei inca ne pune in dilema...Au niste peisaje superbe, cred ca un popor e cu atat mai puternic cu cat tara in care traieste e mai neprimitoare... Nu am vazut niciun copac taiat pana acum, chiar si cei arsi in incendiile trecute sunt lasati in picioare, in sanu' naturii. Pentru ei libertatea e totul, daca le aduci aminte de ocupatia otomana se vede pe fatza lor ca inca sufera.

spartathlon 2007

Atleta din imagine e din Japonia si a venit pana in Grecia ca sa alerge 246 de km...din Atena pana in Sparta, la statuia lui Leonida. Cand a sosit, i-a sarutat picioarele. Credei ar trebui sa-i fie sarutate picioarele pentru ce a facut!Nu stiu pe ce loc a ajuns, nici nu cred ca e asa de important... Si io care credeam ca daca am alergat un maraton mi-am depasit limitele...respect maxim!

vagauna in care erau aruncati spartanii handicapati

cam asa arata acum padurile din grecia

mai aproape de cer

o bisericuta simpla in muntii din lakonia...

cate ceva despre greci

Pentru ca am deja o luna de zile de cand sunt pe aici, m-am gandit sa spun cate ceva despre stilu' de viatza al grecilor. Se pare ca bautura lor nationala a devenit frappe-ul(ouzo pierde teren- nu ca ar concura direct), la orice ora din zi vezi pe cineva pe strada cu cate un pahar de frappe in mana. Eram la o terasa si am comandat o cafea si ospataritza mi-a adus frappe... deci... e clar. Se mai bea si foarte multa bere aici( in primele zile am baut doar Amstel, am crezut in in toata Grecia nu exista alta bere decat asta...e doar 1 euro sticla, asa ca nu e scumpa). Au legi foarte permisive pentru drink&drive(2-3 beri la volan nu sunt o problema chiar daca te opreste politia), da' amenzi foarte mari pentru nepurtarea centurii de sigurantza( cineva mi-a zis ca e 150 de euro, altcineva 300...oricum, te ustura la buzunar). In orasele in care am fost pana acum nu am vazut semafoare, decat nijte semne triunghiulare care luminau intermitent in apropierea trecerilor de pietoni. In aparentza, se circula foarte haotic, da' inca nu am vazut niciun accident de circulatie. Cei mai "saraci" aici au macar un scuter, daca vezi pe cineva mergand pe jos sigur nu e grec. Auzisem ca grecoaicele sunt plinutze sau chiar obeze, da' tre' sa infirm acest lucru. Bine, au si ei balenele lor, da' se pare ca dieta mediteraneana tine greutatea sub control. Vorbind cu sefu meu despre ortodoxie, am aflat si parerea lor depre Europa si lume in general- tarile ortodoxe(Grecia, Romania, Bulgaria, Rusia, Moldova etc) - daxi(asta inseamna "bine" la ei) si celelalte- Anglia, Franta, Germania, Spania, Italia, Sua- not good. Au foarte multe biserici, majoritatea au cateva secole bune. Desi sambata seara ii gasesti aproape pe toti in taverne( nu beau foarte mult, da' sunt oameni sociabili si vor si ei sa se relaxeze dupa o saptamana de munca- desi muncile grele le fac romanii, albanezii, rusii, pakistanezii... Au inceput sa ne mai suporte pe langa ei( doar suntem in UE acum, nu?), da' totusi pastreaza o anumita distanta. Imi povestea un coleg de la servici(si el tot roman) ca dupa ce si-a luat masina( Toyota Avensis), in leasing ce-i drept, sefii si colegii lui nu i-au mai vorbit aproape deloc o saptamana aproape...

marea mediterana in portul ghitio

Daca o poza face cat 1000 de cuvinte, atunci poza asta pentru mine face cat 1000 de cuvinte despre Grecia pe care le-ar putea spune cineva. Nimic nu se compara cu viatza reala. Nimeni nu-ti poate povesti o imagine, nimeni nu-ti poate canta precum vantul deasupa marii. Nimeni. Niciodata. Asa ca luati-va la voi toti banii pe care-i aveti, suiti-va in primu tren/tramvai/autocar/avion/vapor sau pur si simplu mergeti pe jos si descoperiti lumea care va inconjoara...

munca in strainatate: sange si sudoare

In incercarea mea de a-mi cauta de lucru pe aici, am nimerit in constructii...Era o chestie pe care n-o incercasem pana acum, asa ca nefiind obisnuit m-am ales cu niste iritatii in palme si pe corp de la var si de la ciment...Asa ca acum imi permit sa dau si cateva sfaturi ca sa nu patiti la fel...stiu ca sunteti mari amatori de a munci in constructii, la pietre samd... ;) : purtati manusi de protectie, salopeta, casca de protectie si bocanci...nu ca mine, in tenesi... Si spalati-va pe maini cat mai des cu putintza pentru a limita dezastrul.

Leonidas vs. Leonidas

El e! L-am gasit... E simbolul lor, sunt foarte mandri de Leonidas. Acum sunt intr-un parc, si sunt niste copii care se plimba cu biclele. Pe unu' il cheama Leonida, il tot striga ma-sa...si e singuru care are casca de protectie...

a luat foc!

Astazi ar fi trebuit sa merg in Kalamata, sa fac putina plaja si sa ma bucur de valurile marii...da' n-a fost sa fie din cauza incendiilor care au facut praf livezile de maslini si de portocali intre mare si Sparta. Acum sunt la aproximativ 20 de km de mine si focu' nu are de gand sa inceteze prea curand. Pompierii nu fac fatza, a fost chemata si armata in sprijinul lor. Pana azi erau aproximativ de 40 de morti. Pe aici se vorbeste de o mana criminala, se pare ca dezastul asta are o miza politica.

caldura mare, moncher!

Acum ii inteleg pe astia de ce inchid magazinele la 14-14.30... e o caldura insuportabila aici, desi sunt inconjrat de munti din toate partile. Lumea se uita cam ciudat la mine, si m-am gandit ca ar fi doua motive pentru chestia asta: 1. sunt tatuat( aici daca vezi pe cineva tatuat sigur nu e grec- e roman, albanez sau alta natie...) si 2. merg pe jos... Nu stiu cum vi se pare voua, da' mie mi se pare foarte normal sa merg pe jos- bine, nici nu am cu ce altceva...Faza e ca "spartanii" de pe aici isi plimba fundurile numai in masini sau pe motoare. Si sa tinem cont de faptu' ca nu suntem in vreun oras, ci intr-un mic sat de munte, Parori. Vila in care stau acum mai e locuita de o familie de greci, una de ucraineni si una de romani si e inconjurata de 3 restaurante. Ziua e destul de pustiu pe strazi, lumea e la munca, da' seara toata lumea e la taverna, mananca niste ierburi fierte si diverse chestii gen saganaki, souvlaki etc. In satul de langa noi e un arheologhiki hooros, adica un sit arheologic in care poti vizita o multime de biserci foarte vechi si un castel unde se retrageau ei cand veneau turcii sa-i casapeasca.

Cred ca spartanii astia nu prea aveau ceasuri inainte, aici clopotele bat ora exacta non-stop... M-am obisnuit si cu asta, credeam ca nu voi putea dormi noaptea, da' e ok pana la urma. Mai greu e cu comunicarea, engleza mea de balta nu se pupa cu engleza lor de mlastina, chiar si in orase(in Sparti), ma inteleg greu cu lumea. Nu sunt io expertu in limbi straine, da' macar stiu sa numar pana la 10, nu tre sa le arat ceasu ca sa ma inteleg cu ei. In fine, poate sunt ei mai patrioti si nu accepta influente din astea globalizatoare.

am plecat

Azi pe la ora 2 pm imi iau la revedere de la scumpa mea tara...plec acolo unde pamantu' e mai imbibat de sange, lacrimi si sudoare decat aici...plec in Grecia. Nu stiu care-i treaba cu internetu wi-fi pe acolo, daca voi gasi un hotspot voi mai scrie cateva randuri pe aici, daca nu...nu. Teoretic voi sta cam 2 luni, dar mai bine sa nu-mi fac planu' ca tiganu'...

P.S. da, o sa fie si poze, si scoici(!!!) pentru cei care s-au abonat!