supravieţuirea în bucureşti- lecţia 1

Câteodată mai circul şi cu ratb-ul şi se pare că unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Printre aceste lucruri se numară şi mirosul specific emanat de oamenii străzii care în anotimpul rece se refugiază şi ei prin autobuze, tramvaie etc că, deh, ca tot omul, trag şi ei spre căldură. Ceilalţi călători puşi în faţa faptului împlinit încep să se strâmbe, să se ţină de nas, îşi ridică fularele până sub sprâncene, unii se mai şi albesc la faţă şi din moment în moment aştepti să leşine vreo domniţă sau vreun tânăr crescut în acvariu... Alo, mă aude cineva??? Există o soluţie mult mai simplă şi logică (nu, nu discutăm aici despre îmbrâncirea pe scări a împuţitului,-ei!). Este vorba de a nu mai inspira pe nas, ci pe gură. Nu cred că tre' să spun mai mult!

*prima utilizare a acestei metode este moca. Dacă însă vă prind apoi cu gura cascată prin autobuze, vă costă o bere pe fiecare :D

despre manele şi alte muzici de acum sute de ani

În seara asta am fost la un concert la care s-au cântat printre altele şi două manele. Da, MANELE. Însă nu a aruncat nimeni cu bani în "lăutari", chiar a fost o linişte suspectă dacă stau să mă gândesc. Nu-mi amintesc să fi auzit nici măcar vreo sonerie de telefon, ceea ce înseamnă că se poate. Venim să ascultăm muzică veche, de mahala, fără apucături balcanice însă, fără ca cel de lângă noi să ne simtă prezenţa. Ca să lămuresc misterul, am fost la Palatul Şuţu, unde au cântat cei de la Trei Parale, o formaţie care încearcă să ne încânte cu muzica de acum două secole folosind instrumente vechi (cobză, caval, dairea, fluiere etc). Se pare că au reuşit acest lucru, din moment ce la ieşire lumea se îngrămădea să le cumpere albumul, "Bazar". Concertul a fost organizat de cei de la Medieval Praxis, făcând parte din Festivalul de Muzică Veche Bucureşti 2008. Palatul Şuţu s-a dovedit prea mic pentru un concert atât de aşteptat, sper ca anul viitor să găsească o locaţie pe măsura dragostei bucureştenilor pentru muzica veche românească. Şi pentru a lămuri şi chestiunea manelelor, citez de pe coperta albumului: "oricât de ciudat ar părea, manelele nu sunt o achiziţie recentă a românilor. De origine orientală, manelele erau, spun cronicile vremii, cântece de dragoste languroase şi unduitoare cântate de lăutari pentru boierimea vremii".

11 Manea.wma

there's only one speed- maundo francis muendo speed

Aşa cum am prezis, podiumul (la bărbaţi) a fost lipsit de prezenţa vreunui conaţional, cel mai bine clasat român fiind Miklos Artur, pe locul 7. Câştigătorul a fost Maundo Francis Muendo (e cel în trening negru Adidas) cu timpul de 02:15:48 (l-am căutat pe net, da' google încă nu a auzit de el). Ştiu despre el că e din Kenia şi că şi-a doborât recordul personal astăzi. Pe locul 2 s-a situat tot un kenian, Machichim Nixon Kipkoech, la numai 2'' distanţă (dacă vă întrebaţi cât înseamnă în bani 2'', astăzi cel puţin au valorat 2500 de euro, pentru că premiul 1 a fost de 5000 de euro, iar al doilea de 2500). Locul 3 a fost adjudecat de italianul Errebbach Mostafa cu timpul de 2:16:16. Timpul meu a fost de 4:02:50(aşa ţin minte), se pare că pe site-ul tds-live.com nu a apărut şi timpul meu, în orice caz am terminat pe locul 34 din 60 (la bărbaţi).

Campania de promovare a marathonului s-a axat în jurul întrebării "De ce fugi?", o întrebare care a fost pe buzele tuturor cunoscuţilor mei şi poate nu le-am dat răspunsul până acum. Alerg pentru că aşa sunt construit, sunt construit pentru a alerga, deci pot să fac lucrul ăsta, cu oareşce efort bineînţeles (dar ce se face fără efort în viaţă?). Mai alerg pentru că-mi face plăcere să fiu înconjurat de mari sportivi, campioni mondiali sau olimpici care habar nu au de existenţa mea, dar mie nu-mi pasă, sunt bucuros doar că pot participa la o cursă cu ei. Apoi alerg pentru că simt că n-am atins încă limitele mele, văd că pe an ce trece îmi îmbunătăţesc timpul şi vreau să văd până unde pot să ajung.

Pentru mine cel puţin a fost o cursă pentru care nu am fost pregătit suficient, am început antrenamentele la începutul lunii septembrie (nu mai alergasem din ianuarie, am preferat să fumez în toată această perioadă, că deh, e mai simlu, nu?). Încă de la primii kilometri parcurşi am şimţit că splina şi ficatul meu nu se simţeau tocmai bine, şi am continuat cu o viteză mai mică pentru a-mi reveni. După 10 km am reintrat în normal, picioarele îşi făceau treaba destul de ok, însă a aparut soarele şi acest lucru m-a afectat puţin. În a doua jumătate a cursei am fost depaşit constant, aproape numai de atleţi mult mai în vârstă decât mine(avea dreptate dna Constantinescu din Baia Mare, cu care dicutasem acum 2 zile, la înscrieri, când spunea că marathonul e o competiţie unde cei peste 35 de ani fac legea (a se vedea şi campioana noastră olimpică, Constantina Diţă-Tomescu). Revenind la cursa mea, exceptând soarele prea puternic prin anumite locuri, a fost o zi perfectă pentru a alerga, niciodată Bucureştiul nu mi s-a părut mai frumos(doar câţiva saci de gunoi uitaţi pe Calea Victoriei au stricat peisajul). Pe la km 30 începusem să delirez, mi se părea că mă aplaudă fântânile arteziene de pe Bdul Unirii). Apoi îmi amorţise jumatatea superioară a corpului, tot sângele avea ca destinaţie picioarele. Cel mai greu e când mai ai 2-3 km şi-ţi doreşti să se întâmple cumva o minune, să vină linia de finnish mai aproape de tine. Pe ultimii 200 de metri spectatorii au fost extraordinari, mi-au împrumutat din energia lor şi parcă am zburat spre finnish. Am totuşi un gust amar, aş fi vrut să termin sub 4h, în orice caz mi-am îmbunătăţit timpul personal cu 35 de minute faţă de anul trecut. Felicitări câştigătorilor şi ne vedem la anu'!

festivalul de muzică veche bucureşti 2008

Întorcându-mă azi de la Caru cu bere, am observat un afiş al Festivalului de muzică veche. Mâine au primul concert, un concert de muzică barocă la Biserica Anglicană (în apropierea Parcului Grădina Icoanei). Sper ca după marathon să am timp pentru un duş şi să trec pe acolo(la orele 18.00 începe). Va fi un concert al Ansamblului Baroc Transilvania. Aveţi mai multe detalii aici.

detalii despre marathonul româniei 2008

Am aruncat astăzi o privire pe site-ul lor şi am văzut că au afişat traseul şi locul unde va fi Pasta Party, adică la Carul cu Bere, sâmbătă între orele 14-17. Sunt curios ce paste vor servi acolo, sper să nu mă duc pentru nişte spaghetti napoletane (adică doar cu sos de roşii şi busuioc). Ah, Pasta Party (pt cine nu ştie) se vrea o sindrofie unde venim noi, adică sportivii, şi mâncăm bine pentru a avea energie suficientă a doua zi. Ce bucurie va fi pe chelneri, nu vor avea scrumiere de schimbat :p

Cele de jos sunt premiile:

Barbati Femei
Locul 1 5.000 € 3.000 €
Locul 2 2.500 € 1.500 €
Locul 3 1.500 € 1.000 €
Locul 4 1.000 € 600 €
Locul 5 600 € 250 €
Locul 6 400 € 200 €
Locul 7 300 € 150 €
Locul 8 200 € 100 €

Pe cât facem pariu că pe primul loc nu va ieşi un român? Sunt curios dacă va participa şi campioana noastră olimpică, Constantina Diţă-Tomescu. Ar fi ceva extraordinar să pot schimba două cuvinte cu ea. În orice caz, presimt că va fi plin de campioni mondiali, olimpici şi balcanici pe acolo. Multă baftă tuturor!

be fast or be last

Mâine va fi o cursă mai lungă, de 10 km. Ultima dată am făcut 10 km în 50', dar atunci era o cursă pe cont propriu prin complexul Lia Manoliu. Acum se schimbă datele problemei, voi fi înconjurat de oameni ca şi mine, care-şi doresc victoria, deci ar trebui să scot un timp mai bun. A ieşi victorios nu înseamnă neapărat a ieşi pe primul loc (deşi acesta ar trebui să fie scopul oricărui atlet). Pentru a-i învinge pe ceilalţi trebuie mai întâi să te învingi pe tine, şi acest lucru nu e chiar la îndemâna oricui. Acum două zile vorbeam cu cineva despre puterea psihică pe care o are un om obişnuit şi am ajuns la concluzia că poţi să ai o superîncredere în tine, dacă nu te ajută şi muşchii puţin, n-ai nicio şansă să câştigi vreo competiţie sportivă.

În imagine e traseul întrecerii de mâine, Semimaratonul Powerade, organizat de Sport Image Group şi care cuprinde 3 curse- una de 20km, alta de 10 km şi un cros popular de 3km. Vă puteţi înscrie la start(Pţa Charles de Gaulles), mâine între orele 8.00-9.30. Nu se percep taxe de participare. Startul va fi la ora 10.30. Sunt şi ceva premii în joc pentru cei care termină pe podium iar pentru restul, o tombolă la finalul cursei.

aşa cum vrei să trăieşti

IKEA- aşa cum vrei să trăieşti,
originally uploaded by d_3fect.

Nu ştiu ce să spun despre poza asta. Într-un fel îmi place, mă poartă în timp, în perioada interbelică. Pe de altă parte însă, îmi lasă un gust amar pentru că văd aşa ceva în Bucureşti. Primăria chiar nu are un proiect pentru refacerea faţadelor? Sunt proprietari care nu-şi permit acest lucru, trebuie ajutaţi cumva. Nu zic să li se dea de pomană, dar trebuie găsită o soluţie. Singurii câştigători din toată ecuaţia asta a cercului vicios sunt cei care au pus panoul. Bani nemunciţi! O să le trimit un mail ăstora de la Ikea să văd care-i poziţia lor.

să nu uităm unde trăim

maşină incendiată,
originally uploaded by d_3fect.

Pentru că tot au fost Zilele Bucureştilor, pentru că toată lumea iubeşte acest oraş la maxim, mai ales atunci când mănancă şi bea pe banii altuia (tot pe banii voştri vă distraţi, dar nu vă daţi seama). Acum câţiva ani mă jucam Pharaoh şi Cesar lll (sunt jocuri de strategie pentru cine nu le cunoaşte). Când îţi ridicai cât de cât un oraş frumos, se trezeau câte unii să facă revolte sau să emigreze că era viaţa prea grea (de exemplu nu le conveneau salariile prea mici, impozitele prea mari, rata crescută a criminalităţii etc.). Atunci erai sfătuit să organizezi nişte serbări populare, cu cât mai mari cu atât mai bine şi lumea uita ca prin minune de toate necazurile! Prea multe asemănări cu trista realitate...

despre crosul petrom şi nu numai

Am fost, am alergat, n-am câştigat nimic (nimic material adică). M-am întâlnit şi cu 2 participanţi de la marathonul DHL de anul trecut. Am discutat cu Hiroko Ogwa, o japoneză care trăieşte în România. De mult timp vroiam să intru în vorbă cu ea, acum am reuşit şi am rămas surprins de faptul că ştie să vorbească româna. Revenind la cros, au fost 1503 participanţi (deci Petrom va amenaja 1503 m de pistă de biciclete, precum a promis). S-a vorbit mult despre folosirea mai intensă a bicicletelor şi lumea a fost încurajată să folosească mai puţin maşina personală. Bine, asta sună a ipocrizie din partea unei companii ca Petrom, dar ei oricum nu pierd bani chiar dacă ar renunţa 50% din şoferii bucureşteni la maşinile personale (cel puţin pentru drumurile în oraş). Ah, încă o chestie care nu mi-a placut a fost faptul că la un moment dat au apărut nişte fluturaşi cu sigla PD-L. Asta mi se pare de-a dreptul aiurea, mai ales la o manifestare de genul asta.

După cros, am făcut şi o tură de Herăstrau şi am avut ocazia să observ ce sporturi se mai practică în urbea noastră. Pe primul loc s-a situat pescuitul, apoi, la mică distanţa, joggingul. Dintre sporturile anglo-saxone, yachtingul s-a aflat la egalitate cu golful. Bine, nu ştiu dacă pot numi yachting ceea ce faceau doi puşti care se aflau nişte barcuţe cu pânze în mijlocul lacului Herăstrau, dar să le dăm o şansă, toate lucrurile mari încep de unde se împleteşte ironia cu ochelarii de cal ai oamenilor.

M-am reîntors apoi în Piaţa Charles de Gaulle să asist la decernarea premiilor (cât timp am alergat prin Herăstrău, pe scenă a cântat Andra, aşa că nu am pierdut nimic). Una din câştigătoarele locului 3 de la categoria juniori 10-14 ani a fost întrebată de ce nu a luat locul 1, a spus că mai trebuie să muncească. Asemenea răspunsuri nu primeşti decât de la un sportiv, care nu dă vina pe nimeni pentru un eşec decât pe el însuşi. Ca de obicei, pe podium au urcat numai sportivi profesionişti, cel puţin două dintre câştigatoare erau campioane mondiale pe diferite distanţe (nu le-am reţinut numele, vor apărea pe site-ul petrom în câteva zile).

Ah, am uitat să spun pe ce loc am terminat: 104 din 1503.

încă o provocare: marathonul bucureştilor

Ieri am aflat de Marathonul României care va avea loc pe 12 octombrie. Asta înseamnă că am la dispoziţie aprox. 1 lună pentru pregătiri. Pot sa spun că am început deja pregătirea, la terasa Intermacedonia. Acum pe bune, anul trecut am terminat marathonul DHL in aprox. 4h37' (recordul mondial e de aprox. 2h06' , deci sunt varză). Anul asta am în plan sa termin cursa în mai puţin de 4h. Mi-am luat un iPod shuffle care o să ma susţină pe tot parcursul cursei (sper să-l ţină bateriile, pe mine sigur mă vor ţine). Ah, aţi putea să mă ajutaţi cu o chestie- nu, nu vă cer să alergaţi cu mine, ştiu că majoritatea sunteţi fumători sau dependenţi de scările rulante de la metrou ;). Ce vă cer este să vă gândiţi la un playlist pentru antrenamente si pentru cursa propriu-zisă (te plictiseşti când mergi şi 2 staţii cu metroul, dar când alergi 42,195 km?). Ca să vedeţi ce gen de melodii am în minte, vă dau 2 exemple: david guetta- the world is mine şi prodigy- diesel power.

Νενικήκαμεν! Asta voi spune când trec linia de sosire.

despre natura umană (gânduri nocturne)

Nu, nu este vorba despre romanul lui Malraux, pe care mă chinui să-l termin de vreo 3 luni. Să ne gândim la urmatoarea situaţie: un om care e oripilat atunci când aude pe stradă ceva de genul "mânca-mi-ai pula" cand ajunge acasă deschide nerabdător ultima carte a lui Henry Miller, unde găseşte un limbaj la fel de explicit, iar peste tot descrieri exemplificatoare? Care e logica? Oare să conteze faptul că expresia folosită de cel care a înjurat pe stradă (care poate e ţigan sau în orice caz nu pare a fi pe la vreo şcoală înaltă) a fost percepută ca pe o încălcare a normelor sociale (sau pur şi simplu anumite cuvinte au o doză de barbarism care ne zgârie timpanul), pe când expresia găsită intr-0 carte nu ne afectează pentru că o găsim in formă tiparită sau pentru că o percepem sub formă de artificiu literar fără de care povestea n-ar mai avea acelaşi farmec, înţeles sau suculenţă (fiecare are alte aşteptari de la o lectură)? Pentru a afla cum stau lucrurile, trebuie puţin studiat şi modul în care creierul nostru procesează aceste două situaţii. Dacă am putea pătrunde în mintea subiectului la foarte puţin timp (ceva de genul 100 de milisecunde) după ce el a auzit sau a citit expresia vinovată de apariţia post-ului acesta probabil am mai găsi un pattern de activitate din care ne-am putea da seama ce a fost in mintea persoanei respective (am vedea imaginea creată de mintea subiectului, dar ar trebui să ne mişcăm foarte rapid, deoarece cu cât trece mai mult timp, cu atât se pierde imaginea de ansamblu). Dacă aceste lucruri pot fi oarecum demonstrate, mai greu cred că ar fi să calculeze cineva cantitatea exactă de hormoni care este eliberată în fiecare din aceste situaţii. Ar mai fi de adăugat faptul că orice om (de fapt, orice fiinţă dotată cu creier) are anumite tipare innăscute (deci creierele noastre nu sunt tabulae rasae). Aceste tipare ne ajută să supravieţuim ( de aceea ne e foame, sete, frică). Încercaţi să vă imaginaţi un om care nu cunoaşte frica- un om curajos, aţi spune, nu? Iar acum imaginaţi-vă toată omenirea lipsită de frică!

Revenind la situaţia de mai sus, probabil că anumite lucruri învăţate de noi in timpul vieţii au fost înregistrate de noi forţat ca fiind rele (aşa se împarte totul - in bun sau rău) iar creierul le procesează ca fiind o ameninţare pentru supravieţuirea noastră). E posibil să fie şi invers, adică fără să ne spună cineva in mod explicit, noi să ştim cumva incă de când ne-am născut că anumite cuvinte sunt obscene şi nu trebuie folosite, de exemplu), dar sincer mă îndoiesc. Cu alte cuvinte exprimarea acelei persoane de pe stradă o putem considera nepotrivită sau nu, in orice caz ne afectează acest lucru deoarece cuvântul rostit are o mai mare putere şi forţă de penetrare decât cuvântul tipărit. Se poate verifica această teorie într-un simplu experiment: o conversaţie pe messenger vs. o discuţie telefonică. Vă garantez ca nu vor avea acelaşi conţinut şi nici aceeaşi finalitate.

where is my boat, dude?

fanii trabant- dusmanii programului rabla

melodia zilei: leasa dragos- diferente

de.ajun

Ce minuni poate sa faca putina zapada asternuta peste o insulita din Bucurestiul asta prafuit. E ca un fond de ten peste o fatza imbatranita, ridata si obosita.

schimb de carti

mda...am fost la schimb de carti...pentru noi, cei obsedati de carti, chestia asta inseamna sa ne luam doza necesara pentru a supravietui intr-un sistem ostil, care promoveaza incultura si superficialitatea...inseamna sa respiri acelasi aer imbacsit de literatura, uneori buna, alteori mai putin buna, da' totusi literatura...inseamna sa te afli in aceeasi incapere cu ioan t. morar, chiar daca nu vorbesti cu el si sa te simti un pic superior doar din cauza asta...inseamna sa vorbesti despre cioran, emo-kids and other shit si sa schimbi impresii cu ceilalti...e o vorba "unii citesc, altii traiesc".... io personal nu sunt de acord cu ea, cred k cei care nu citesc nu traiesc cu adevarat...noi traim o viatza dubla sau la puterea a 2a...traim viata din carti si cea reala...

literatura alterata by D.E.A.

Azi am pus bazele grupului de caterinca poetica D.E.A. Probabil ati vazut textele expuse prin statiile metroului bucurestean (suna a pleonasm, e logic ca e in buchafuckinrest! ). Noi vrem sa le alteram. Nu vrem sa ne batem joc de creatiile acestor oameni care si-au sacrificat neuronii atunci cand le-au asternut in scris...da' vrem sa oferim o alternativa...o fi bine, o fi rau, asta-i doar inceputu'...astazi primele 5 texte...mai multe foto pe flickr

Exemplu. Pt inceput o poezie scrisa de un mos pe nume Stoica. Varianta lui:
"Teatrul de papusi"

"Buna ziua copii

oaia mananca lupul
broasca inghite sarpele
porcul ocoleste florile
mortul invie medicul
masina circula fara benzina
calaul iarta victima
maresalului ii cad mustatile

la revedere copii"

Si varianta D.E.A. alterata:

Teatrul de papusi
cu suspusi rapusi
Buna ziua copii distrusi
Luati loc in banci supusi
cu sete oaia mananca lupul
in trifoi broasca inghite sarpele
canta porcul? ocoleste florile
mortul? invie medicul
masina? circula fara benzina
calaul? iarta victima
maresalului? ii cad mustatile

la revedere copii

in sfarsit, cineva gandeste ca mine

S-a dat startul la campionatul local de urcat scari fixe...Inscrierile se fac in fiecare zi, intre orele 5am-23.29pm, in orice staie de metrou. Campionatul cuprinde si o proba speciala de slalom printre calatorii melci din pasajul Unirii, la o ora de varf. Va asteptam! Nu uitati sa va vitaminizati inainte!

P.S. folosind scarile fixe te mentii in forma, grabesti arderea grasimilor si maresti capacitatea inimii si a plamanilor si nu se mai consuma atat curent electric pentru lenea ta.