despre natura umană (gânduri nocturne)

Nu, nu este vorba despre romanul lui Malraux, pe care mă chinui să-l termin de vreo 3 luni. Să ne gândim la urmatoarea situaţie: un om care e oripilat atunci când aude pe stradă ceva de genul "mânca-mi-ai pula" cand ajunge acasă deschide nerabdător ultima carte a lui Henry Miller, unde găseşte un limbaj la fel de explicit, iar peste tot descrieri exemplificatoare? Care e logica? Oare să conteze faptul că expresia folosită de cel care a înjurat pe stradă (care poate e ţigan sau în orice caz nu pare a fi pe la vreo şcoală înaltă) a fost percepută ca pe o încălcare a normelor sociale (sau pur şi simplu anumite cuvinte au o doză de barbarism care ne zgârie timpanul), pe când expresia găsită intr-0 carte nu ne afectează pentru că o găsim in formă tiparită sau pentru că o percepem sub formă de artificiu literar fără de care povestea n-ar mai avea acelaşi farmec, înţeles sau suculenţă (fiecare are alte aşteptari de la o lectură)? Pentru a afla cum stau lucrurile, trebuie puţin studiat şi modul în care creierul nostru procesează aceste două situaţii. Dacă am putea pătrunde în mintea subiectului la foarte puţin timp (ceva de genul 100 de milisecunde) după ce el a auzit sau a citit expresia vinovată de apariţia post-ului acesta probabil am mai găsi un pattern de activitate din care ne-am putea da seama ce a fost in mintea persoanei respective (am vedea imaginea creată de mintea subiectului, dar ar trebui să ne mişcăm foarte rapid, deoarece cu cât trece mai mult timp, cu atât se pierde imaginea de ansamblu). Dacă aceste lucruri pot fi oarecum demonstrate, mai greu cred că ar fi să calculeze cineva cantitatea exactă de hormoni care este eliberată în fiecare din aceste situaţii. Ar mai fi de adăugat faptul că orice om (de fapt, orice fiinţă dotată cu creier) are anumite tipare innăscute (deci creierele noastre nu sunt tabulae rasae). Aceste tipare ne ajută să supravieţuim ( de aceea ne e foame, sete, frică). Încercaţi să vă imaginaţi un om care nu cunoaşte frica- un om curajos, aţi spune, nu? Iar acum imaginaţi-vă toată omenirea lipsită de frică!

Revenind la situaţia de mai sus, probabil că anumite lucruri învăţate de noi in timpul vieţii au fost înregistrate de noi forţat ca fiind rele (aşa se împarte totul - in bun sau rău) iar creierul le procesează ca fiind o ameninţare pentru supravieţuirea noastră). E posibil să fie şi invers, adică fără să ne spună cineva in mod explicit, noi să ştim cumva incă de când ne-am născut că anumite cuvinte sunt obscene şi nu trebuie folosite, de exemplu), dar sincer mă îndoiesc. Cu alte cuvinte exprimarea acelei persoane de pe stradă o putem considera nepotrivită sau nu, in orice caz ne afectează acest lucru deoarece cuvântul rostit are o mai mare putere şi forţă de penetrare decât cuvântul tipărit. Se poate verifica această teorie într-un simplu experiment: o conversaţie pe messenger vs. o discuţie telefonică. Vă garantez ca nu vor avea acelaşi conţinut şi nici aceeaşi finalitate.

stirile economice: leul e din ce in ce mai slab, nu sunt sanse sa-si revina prea curand

Leul nou nu se simte prea bine zilele acestea....a lasat cateva randuri pentru investitorii strategici care si-au facut griji din cauza evolutiei (mai corect ar fi "involutiei") din ultimele saptamani.

Bolnav am fost, bolnav sunt inca
Pe patul vechi si ros de molii
Ma uit in stanga si'n dreapta
Si vad singuratatea'n glorii

de.ajun

Ce minuni poate sa faca putina zapada asternuta peste o insulita din Bucurestiul asta prafuit. E ca un fond de ten peste o fatza imbatranita, ridata si obosita.

de sezon

daca tu ai fi un fulg de nea
o iarna intreaga ar fi viatza mea
si durerea ar fi grea
soarele daca ar aparea

asa vrea atunci sa fiu
un vant naprasnic ca-n pustiu
gelos as fi pe pamantul care
te-ar astepta sa-i dai sarutare

atractia pentru moarte

De ce ne atrage moartea? Suntem vii, deci traim...da' ce inseamna a trai? Traim pentru noi sau pentru cine? Cand nu mai stim pentru ce sau pentru cine traim, cand ne pierdem echilibru', ne gandim la moarte...Ce parfum s-ar potrivi mortii? Parfum de tigara? Sau de spital? Spitalul e un fel de antecamera a mortii...Acolo iti dai seama ca te asteapta dupa usa cealalta sau dupa colt moartea...Poate cand te indrepti spre sala de operatie...Poate dupa ce ai venit...Mai ai o ultima dorinta...o tigara sau o cana de vin fiert...ai vrea sa-i revezi pe cei dregi, da' de cele mai multe ori vrei sa fii singur. Singur esti puternic, esti TU. Asta e greseala oamenilor, cred ca pot face fata singuri oricaror incercari. Si cand isi vor da seama ca nu pot face fata, va fi prea tarziu...

naufragiat

Naufragiat in larg
Printre ale mele vise
Ai aparut ca un catarg
Si m'ai scapat de mine
...pare'mi'se...

ultima poezie

A cazut o frunza, iubiti-o
Venind am vazut-o
Cum cade pe jos...
M-a lovit drept in crestet, pe os
Mi-a atins karma
Ma intelegi, iubita mea?

Mangaie-mi fruntea cu noroi
Manjeste-mi buzele cu soapte
Hai sa-mi arati nesfarsitu'
In celofan la noapte!

Incerc sa nu alerg in cerc

Inconjurat de sicriele

Cuvintelor mele proaste,

Omorate inca dinainte

De'a se naste...

Tot ce am pe lumea asta
E pixul si-o coala patata.

Intr'o sticla de bere
Si'o tzigara capatata

Imi caut inspiratia uitata.

Picuri reci imi cad pe tample...

Transform aerul din camera

Intr-un mediu nociv pentru tampe,

Ma impletesc cu noaptea si pier

La fel ca antibioticul in ser.