despre bătăuşu' de câmpi al lorenei lupu

"Vrei să-mi afli părerea despre cartea ta, sau vrei sa rămânem prieteni?"

Nu mai ştiu cine a zis acest lucru, nici nu prea contează acum. Ce contează e că Lorena a scos o altă carte şi bineînţeles că a vrut sa iasă în faţă. Noi, românii, ne grăbim nefiresc atunci când e vorba de pâine şi de cărţi. Lăsaţi fraţilor pâinea o zi măcar, nu o mâncaţi pe drum sau imediat ce aţi ajuns acasă... s-ar putea să vă doară stomacul. Aţi auzit probabil cum fac nemţii, nu se ating de pâinea caldă, lasă cel puţin o zi să treacă peste ea şi apoi o mănâncă. Şi cu cărţile e la fel, ne grăbim să le cumpărăm şi să le devorăm imediat ce au intrat pe rafturile vreunei librării. Acesta e şi motivul pentru care am întârziat cu acest comentariu, pe care Lorena mi l-a cerut de mult timp (cartea a fost lansată pe 24.11.2007), însă nu am vrut să scriu ceva imediat, pentru că nu aveam mintea destul de limpede atunci.

Cartea asta nu m-a îmbogăţit cu nimic...am ramas surprins că am putut s-o citesc până la capat. La un moment dat vroiam s-o arunc la metrou (într-un coş de gunoi, nu pe jos, bineînţeles). Asta se întampla la psalmaneua cu ţigara de după...Totuşi, trebuie să recunosc că nu am nimic împotriva tehnicii narative, care se potriveşte cu subiectul tratat, însă mersul lucrurilor e absurd. Se vede clar că scriitoarea manipulează personajele şi le pune să facă lucruri care nu le stau în fire, de exemplu îl pune pe Ciocălău(ăsta e personagiu principal, un şmecher de Ferentexas) să-i facă un anilingus unui student la drept. În mintea oamenilor de rând, obişnuiţi, care au mai păstrat acel bun simţ specific românilor, acest lucru este dincolo de o anumită limită, de care sunt conştienţi, dar pur şi simplu nu vor să treacă peste ea. Ceea ce e foarte bine, imaginaţia prea bogată e sursa multor tâmpenii. Lorena a avut curajul să treacă peste anumite limite, poate acum lumea se va înghesui s-o felicite, dar în timp se vor decanta lucrurile care merită să fie promovate de celelalte.