despre manele şi alte muzici de acum sute de ani

În seara asta am fost la un concert la care s-au cântat printre altele şi două manele. Da, MANELE. Însă nu a aruncat nimeni cu bani în "lăutari", chiar a fost o linişte suspectă dacă stau să mă gândesc. Nu-mi amintesc să fi auzit nici măcar vreo sonerie de telefon, ceea ce înseamnă că se poate. Venim să ascultăm muzică veche, de mahala, fără apucături balcanice însă, fără ca cel de lângă noi să ne simtă prezenţa. Ca să lămuresc misterul, am fost la Palatul Şuţu, unde au cântat cei de la Trei Parale, o formaţie care încearcă să ne încânte cu muzica de acum două secole folosind instrumente vechi (cobză, caval, dairea, fluiere etc). Se pare că au reuşit acest lucru, din moment ce la ieşire lumea se îngrămădea să le cumpere albumul, "Bazar". Concertul a fost organizat de cei de la Medieval Praxis, făcând parte din Festivalul de Muzică Veche Bucureşti 2008. Palatul Şuţu s-a dovedit prea mic pentru un concert atât de aşteptat, sper ca anul viitor să găsească o locaţie pe măsura dragostei bucureştenilor pentru muzica veche românească. Şi pentru a lămuri şi chestiunea manelelor, citez de pe coperta albumului: "oricât de ciudat ar părea, manelele nu sunt o achiziţie recentă a românilor. De origine orientală, manelele erau, spun cronicile vremii, cântece de dragoste languroase şi unduitoare cântate de lăutari pentru boierimea vremii".

11 Manea.wma