robofobul

Nu putea să se ridice, facuse imprudenţa să arunce cu toiagul după mucoşii ăia care îi scuipau mereu cuvinte de ocară in obraz. Nu-i nimerise,nici nu-i era asta intenţia, voia doar să-i alunge de lângă el. Era acum in patru labe, uitându-se dupa monedele de culoarea bronzului care îi săriseră din buzunar când se urnise din loc ca să se ia la harţă cu puştanii aia. Îi furaseră cartonul! Când observă dispariţia cartonului, se întristă mai mult decât pentru toţi banii pe-o săptămână. Era un carton de la biserica de lemn din Titan, i-l dăruise o studentă la litere care venea să îngenuncheze înaintea Maicii Domnului când se apropia vreun examen. Tot ea îi scrisese şi textul de'nmuiat inimi de orăşan grăbit: "Toate's pe lume făcute/ Să se uite, să te uite/ Eu nu te'oi uita vreodată/ De mi'oi da o mică plată". Fătuca zise ca niciun cerşetor nu avea versuri pe carton, toţi se plângeau de ceva, îşi înşirau bolile reale sau închipuite, dar el va da lovitura cu versurile astea. El, care nu se pricepea la vorbe meşteşugite- nici macăr nu ştia să se iscalească- a crezut-o pe cuvânt. Văzu el apoi că lumea râdea de el şi de cartonu' lui, da' mai primea câteodat' o hârtie de 5 roni din partea unei doamne bine îmbracate şi puse acest lucru pe seama textului de pe carton. Dar acum totu' era pierdut, fără carton nu-şi mai putea imagina viaţa.

Cu gândurile astea vraişte in cap se îndreptă spre Mala Mujer, cârciuma unde se adunau toţi amărâţii din Est. În faţa speluncii ăsteia era o copilă de 13-14 ani, într-un maieu cu găurele, fumând o ţigară electronică. Ptiu, drăcia dracu', astea când or fi apărut? zise mai mult întrebându-se pe sine, dar răspunsul fetiţei veni imediat:

- Phuro, zî să'nnebuneşti dacă nu-mi dai o ţâgarî! zise blondina în timp ce trăgea cu sete din chestia aia ce'o avea deja in gură, care aducea mai degrab' a lanternă cu laser, ce lumina când roşu, când galben.

- Păi văd că deja ai una! Hai, ja la căruţă!

Blondina se dădu la o parte şi moşu' deschise uşa birtului cu toiagu' şi ochi din prima masa lui. Era liberă, ca de fiecare dată, pentru că toată lumea se îngrămădea în jurul unui chinez care venea în fiece seară să dea lecţii de română comesenilor. Pe el toată hărmalaia asta îl exaspera, nu'şi putea asculta în linişte meciurile de şah la radio. O bucurie avea şi el, şahul jucat în direct de gruparea Joco locco, o organizaţie a Parlamentului Auropean, care lupta pentru introducerea şahului ca disciplină obligatorie în şcoli. Bineînteles că erau anumite grupuri de interese care nu doreau acest lucru şi atunci ce s-au gândit cei din Joco locco: "organizăm un campionat de şah şi înlocuim piesele cu roboţi". Aici vine partea interesantă, aceste partide de şah erau foarte violente, de multe ori roboţii erau supuşi unor chinuri groaznice. Fundaţiile robomanitare nu au stat cu cablu' degeaba în priză şi au pichetat luni la rând saiturile si forumurile Parlamentului Auropean, care însă nu recunoştea că sprijină gruparea robofobă. Şi cum spuneam, aceste meciuri erau transmise în direct de radiourile pirat şi aveau un succes enorm. Nu şi in spelunca asta, unde lumea părea denaturată.

Moşu', plictisit până peste cap de atmosfera bombei ăsteia, îl căuta cu ochii pe barman. Alături, şantieriştii îşi notau conştiincios cuvintele noi învăţate în limba paternă ( această sintagmă fusese introdusă la presiunea organizaţiilor de homosexuali).

- Da, balamo, ce vă aduc?

- Bă, da' v-aţi ţiganizat toţi, ce-aţi păţit? În fine, adu-mi cinzeci de rachiu şi apoi un pastrăv la grătar cu mămăliguţă şi usturoi. Ah, era să uit, vezi că mai aştept un nepot, adă un platou şi pentru el cu nişte telemea, cârnaciori olteneşti şi pastramă de... Nici nu termină bine propoziţia că-l văzu pe chinez lângă el

- Să-mi fie cu iertare, boieri mari, dar aţi facut o greşeală colosală: nu se spune "cinzeci de rachiu", ci cincizeci de ml de rachiu şi nici "adă", ci adu-mi!

- Buai Lingiceapuci, io cre' că tu ai facut româna cu Spătarul Milescu şi acum ai venit să ne dai nouă lecţii! Auzi la el, "să-mi fie cu iertare"! Da' de "să-ţi moară la intrare" ai auzit mă? Apoi spre barman: Ai notat bă?

- Am notat tot, balamo! Da' sunteţi sigur, sunt prea multe grăsimi animale în ce-aţi comandat şi în combinaţie cu alcoolul inima Dvs. va avea de suferit! Sunt studii care confirmă faptul că alcoolul...

- Bă, voi v-aţi dilit cu toţii? N-am venit să-mi ţii tu prelegeri, am venit să-mi umplu maţu'!

Barmanul plecă spaşit de la masa moşului. Tot meşterind la aparatul de radio Futachi, moşu' aude o voce răguşită, ca din canal:

- N-aveţi cumva o baterie AG 4, să-mi aprind ţigara?

------------------------ va urma---------------

lexic

phuro- moş (lb. rromani)

balamo- domn (lb. rromani)

ja la căruţă- pleacă de aici!; lasă-mă în pace! (lb. rromani)

robomanitare- care apară drepturile roboţilor - producţie proprie ;)

distras (fragment)

Se pornise un vânt uscat, de vară, care ridica poalele-n cap muierilor de pe câmp. Pălării, sticle de plastic şi ziare zburau in toate părţile, adunându-se din când în când într-un loc să joace o horă care părea a fi mai înaltă decât turnul de apă.

- Hai nepoate, înhamă măgarii, nu vezi ce vijelie a început! auzi deodată Ciprian.

- Acuma, tataie, acuma! răspunse el cu intârziere. Mai am o postaţă de săpat!

- Las-o dracu', vrei să rămânem pe aci când o începe sa toarne cu găleata? Hai mai repede şi vezi să nu uiţi ceva pe acolo!

Îşi lua sapa pe umăr, aşa cum văzuse la oamenii mai mari, cu obrajii arşi de soare şi cu parul vâlvoi, care se indreptau spre căruţele lor.

- Te mişti ca ochiu' mortului! Hai, ia-l pe Teroristu' şi pune-l la căruţă. Bunică-su mai bombăni ceva, da' Ciprian nu mai auzi din cauza vântului care se înteţea cu fiece clipă.

Îl lua pe Teroristu' de căpăstru, da' măgaru' era prea speriat ca să se lase uşor şi-i scăpă din mâini. Nea Vasile era prea ocupat cu sticla de ţuică şi nu observa imediat fuga măgarului. Teroristu' tăia acum câmpul spre heleşteu, galopând ca un apucat, pesemne simţise ca acolo se afla vreo măgăreaţă. Ăsta a fost şi norocul băiatului, după câteva sute de metri şi-a găsit uimit măgarul langă iapa lu' Minică.

- Băăă, Vasileee, vino bă si ia-ţi măgaru'! striga Minică cât îl ţineau bojogii.

Ciprian alergase tot timpul dupa Teroristu', asa că ajunsese destul de repede la locul acţiunii. Măgarul încălecase iapa si răgea ca un apucat. Baiatu' rămase o clipă ţintuit locului şi nu ştia ce să facă. Năduşise puţin din cauza cursei nebuneşti. Era zgâriat pe faţă si pe mâini de la frunzele de porumb, îşi pierduse şi un galoş pe drum aşa ca-l aruncă şi pe celălalt cât colo. Până atunci nu ştia că un măgar se poate împerechea şi cu o iapă (doar erau animale diferite, ce naiba!). Şi cu toate că ştia că e un lucru rău să-şi simtă şi să-şi atingă cocoşelu', nu putea să se opună dorinţei cărnii, astfel ca penisul său creştea în ritmul în care armăsarul pompa din ce in ce mai puternic in curul iepei. Parcă avea o inimă acolo, aşa-l simţea. Se gândea că dacă-l ţine apasat câteva clipe, poate s-ar fi potolit niţel, dar ce sa vezi, puţulica lui se întarea tot mai vârtos. Nu era chip sa se lupte cu aşa un vrajmaş, nu putea sa lupte cu el însuşi. "Deci aşa tre' să fie o pulă", se gândea in sinea lui. În acel moment simţi un ghiont în coaste...

- Hai bă puţoiule, ce durează atâta? zise nea Vasile trăgând setos din mahoarcă. Iar apoi, ridicându-şi ochii mici spre Teroristu' : Ptiu, drace, ce 'zda mă-sii face ăsta aici? L-ai scapat, ah? Păi ăsta când simte miros de chizdă in aer, nu-l opreşte nici Hercul.

Bunică-su se duse spre Minică, schimbă două vorbe cu el şi amândoi reuşiră imposibilul: l-au despărţit pe măgar de iubirea lui de moment. Era tot năduşit şi se vedeau pe el muşchii umflaţi acoperiţi acum cu o spumă albă. Îşi terminase treaba, că altfel nu era chip să-l ia de acolo.

- Fir-ai al boalii, las' că te castez io pă tine, futu-te-n cur pă mă-ta!