draga inimii mele,

Aşa cum îţi spuneam şi în mesaj, simt nevoia să-mi limpezesc puţin gândurile. Probabil n-o să aflu niciodată ceea ce aveai să-mi spui de mă sunai aşa de insistent. Poate ai simţit că nu sunt în apele mele. Seara asta a fost cu adevărat specială, probabil ar fi trebuit să "îngheţăm" sărutul de la sfârşitul filmului, cum spuneau ăia pe ecran. Nu mi-a bătut inima aşa de tare nici în timpul cursei de 10km de azi... În momentele astea mă gândesc că telefonul mobil e cea mai proastă invenţie a omului. Un aparat ce schimbă o viaţă sau un vis într-un coşmar! Ştiu, nu eşti de acord cu mine, cum ai putea să fii de acord cu cineva orbit (nici eu nu ştiu de ce anume: de dragoste, de gelozie?)

Se spune că noaptea e un sfetnic bun, însă m-am săturat să las lucrurile de pe o zi pe alta. Ce funny sunt mesajele tale : "dar ce-am făcut de te-ai supărat pe mine?" hmm...să vedem...mi-ai frânt inima. Poate sună patetic, dar acesta-i adevărul. Imaginea, parfumul, umbra ta o să-mi bântuie mult timp de acum înainte gândurile.

Cu cât mă gândesc mai mult la tine, cu atât mai mult mi se umezesc ochii şi în acleaşi timp îmi vine să sparg ceva, să urlu. Însă n-o să-mi las sângele să-mi fiarbă, o să gândesc la rece. Deşi asta înseamna să tai în carne vie, mă voi opera pe cord deschis şi voi încerca să te scot de acolo. Iar dacă nu voi reuşi, oricum voi şti că inima-mi va fi ferfeniţă şi nu se va mai agita pentru ceva timp. Ce sărace sunt cuvintele la ora asta (de fapt, întotdeauna au fost). Încearcă să vizualizezi un sărut, o mână ţinută de altă mână, o conversaţie banală, ţigara de după, un nod în gât, o melodie, un sms trimis de departe, un fular, o cutiuţă, o pereche de ciorapi, vinul fiert cu scorţişoară (deşi nu-mi place scorţişoara!). Astea sunt lucrurile de care ne vom aduce aminte, împreună le-am simţit într-un anume fel şi vreau să cred că nu vei mai avea aceleaşi senzaţii şi trăiri cu nimeni pe lumea asta.

Aşa cum bine ai spus în bar, între noi există ceva ce nu poate fi explicat, o atracţie fizică şi mentală mai presus de orice încercare de descriere sau descifrare. Probabil voi avea aceeaşi licărire în ochi dacă te voi întâlni întâmplător peste 5-10-20 de ani, dar asta nu însemnă că nu-mi pot trăi viaţa cum vreau de acum înainte. Nu mai vreau altă femeie de împrumut!

Îţi urez un drum neted în viaţă, mult mai neted decât al meu. Şi multă dragoste, atât de multă încât să uiţi că m-ai cunoscut.

*****Scrisoarea e face parte din viitorul roman "distras" *****

distras (fragment)

Se pornise un vânt uscat, de vară, care ridica poalele-n cap muierilor de pe câmp. Pălării, sticle de plastic şi ziare zburau in toate părţile, adunându-se din când în când într-un loc să joace o horă care părea a fi mai înaltă decât turnul de apă.

- Hai nepoate, înhamă măgarii, nu vezi ce vijelie a început! auzi deodată Ciprian.

- Acuma, tataie, acuma! răspunse el cu intârziere. Mai am o postaţă de săpat!

- Las-o dracu', vrei să rămânem pe aci când o începe sa toarne cu găleata? Hai mai repede şi vezi să nu uiţi ceva pe acolo!

Îşi lua sapa pe umăr, aşa cum văzuse la oamenii mai mari, cu obrajii arşi de soare şi cu parul vâlvoi, care se indreptau spre căruţele lor.

- Te mişti ca ochiu' mortului! Hai, ia-l pe Teroristu' şi pune-l la căruţă. Bunică-su mai bombăni ceva, da' Ciprian nu mai auzi din cauza vântului care se înteţea cu fiece clipă.

Îl lua pe Teroristu' de căpăstru, da' măgaru' era prea speriat ca să se lase uşor şi-i scăpă din mâini. Nea Vasile era prea ocupat cu sticla de ţuică şi nu observa imediat fuga măgarului. Teroristu' tăia acum câmpul spre heleşteu, galopând ca un apucat, pesemne simţise ca acolo se afla vreo măgăreaţă. Ăsta a fost şi norocul băiatului, după câteva sute de metri şi-a găsit uimit măgarul langă iapa lu' Minică.

- Băăă, Vasileee, vino bă si ia-ţi măgaru'! striga Minică cât îl ţineau bojogii.

Ciprian alergase tot timpul dupa Teroristu', asa că ajunsese destul de repede la locul acţiunii. Măgarul încălecase iapa si răgea ca un apucat. Baiatu' rămase o clipă ţintuit locului şi nu ştia ce să facă. Năduşise puţin din cauza cursei nebuneşti. Era zgâriat pe faţă si pe mâini de la frunzele de porumb, îşi pierduse şi un galoş pe drum aşa ca-l aruncă şi pe celălalt cât colo. Până atunci nu ştia că un măgar se poate împerechea şi cu o iapă (doar erau animale diferite, ce naiba!). Şi cu toate că ştia că e un lucru rău să-şi simtă şi să-şi atingă cocoşelu', nu putea să se opună dorinţei cărnii, astfel ca penisul său creştea în ritmul în care armăsarul pompa din ce in ce mai puternic in curul iepei. Parcă avea o inimă acolo, aşa-l simţea. Se gândea că dacă-l ţine apasat câteva clipe, poate s-ar fi potolit niţel, dar ce sa vezi, puţulica lui se întarea tot mai vârtos. Nu era chip sa se lupte cu aşa un vrajmaş, nu putea sa lupte cu el însuşi. "Deci aşa tre' să fie o pulă", se gândea in sinea lui. În acel moment simţi un ghiont în coaste...

- Hai bă puţoiule, ce durează atâta? zise nea Vasile trăgând setos din mahoarcă. Iar apoi, ridicându-şi ochii mici spre Teroristu' : Ptiu, drace, ce 'zda mă-sii face ăsta aici? L-ai scapat, ah? Păi ăsta când simte miros de chizdă in aer, nu-l opreşte nici Hercul.

Bunică-su se duse spre Minică, schimbă două vorbe cu el şi amândoi reuşiră imposibilul: l-au despărţit pe măgar de iubirea lui de moment. Era tot năduşit şi se vedeau pe el muşchii umflaţi acoperiţi acum cu o spumă albă. Îşi terminase treaba, că altfel nu era chip să-l ia de acolo.

- Fir-ai al boalii, las' că te castez io pă tine, futu-te-n cur pă mă-ta!

distras

Nu mai iesise de mult timp pe balcon sa fumeze o tigara...se vede altfel cand fumezi...si nici nu tre' sa gandesti prea mult...a incercat sa gasesca steaua polara si caru mare(nu era prea greu, isi adusese aminte de ce-l invatzase bunicu'). Nuj' de ce, se gandea ca daca americanii au zgarie-nori, noi avem zgarie-branza...pm, nu are nicio legatura, da' astfel de ganduri ii treceau prin cap. Se uita si la luminile orasului semi-adormit, se gandea ca s-a plictisit, ca trebuie sa evadeze din cutia asta de beton. Da' unde? Daca ar avea bani o sa plece departe, pe o insula pustie...ce ar lua pe insula asta? Nu, isi sterge gandu asta din minte, mai bine s-ar face cersetor! Da, asa ar calatori peste tot, fara niciun ban, da' tot intr-o cutie ar dormi(si de carton, macar asta in care e acum e de beton, daca o sa cada blocu' in caz de cutremur o sa-i fie si cavou! s-ar putea definitiv, nu-i vor gasi oasele prea curand...si lumanare o sa-i fie stalpu care se reflecta acum in lacu de peste drum). Gandu' asta cu lumanarea inainte de somnu vesnic nu-i da pace acum...oare sa-i fie drumu spre vesnicie barat de o lumanare? Ce face daca o sa moara fara lumanare?

Vrea sa lase lumea asta, da' nu-l lasa un gand. Tocmai si-a facut card la bcr, e primu din clasa care are asa ceva( e clasa a 9a si are card). Nu are decat 50.000 pe el(suntem in '97), nu va imaginati ca e de bani gata, doar ii place sa se afiseze. Nu ostentativ, da' vrea sa para important. Se imbraca la costum, isi ia geanta de piele si se plimba prin hoteluri, nu e targ la care sa nu fie prezent si ii place sa se bage in seama cu cei de acolo, doar-doar va capata un maruntis(ce fericit a fost cand a Si ii place sa ofere informatii, e oprit de oameni pe strada si intrebat de cine-stie-ce strada...I-ar placea sa zboare intr-un scaun pe deasupra multimilor si sa le dirijeze, sa asculte toti de el. Dar sa nu i se vada fatza. Noaptea se simte cel mai bine, cel mai aproape de adevarata sa natura. Maica-sa i-a zis ca l-a nascut noaptea, pe drum. Il obsedeaza gandul asta si de multe ori s-a certat cu ea. A auzit si el ca oamenii mari au tinut jurnale si vrea sa faca la fel, da' e stapanit de o lene prea mare pentru asa ceva. A scris intr-adevar cateva randuri, niste randuri care-l urmaresc de cand le-a asternut pe hartie: "Ce n-as da sa ma fi nascut tigan, intr-o caruta cu coviltir, sa ma plimb prin lume si sa fac ce vreau, fara sa fiu tras la raspundere. Liberate totala. Doar nebunii mai au asa ceva!". Asa a vazut ca se intampla cu tiganii si nebunii, ei fac tot ce le trece prin cap si nu li se intampla mai nimic.