draga inimii mele,

Aşa cum îţi spuneam şi în mesaj, simt nevoia să-mi limpezesc puţin gândurile. Probabil n-o să aflu niciodată ceea ce aveai să-mi spui de mă sunai aşa de insistent. Poate ai simţit că nu sunt în apele mele. Seara asta a fost cu adevărat specială, probabil ar fi trebuit să "îngheţăm" sărutul de la sfârşitul filmului, cum spuneau ăia pe ecran. Nu mi-a bătut inima aşa de tare nici în timpul cursei de 10km de azi... În momentele astea mă gândesc că telefonul mobil e cea mai proastă invenţie a omului. Un aparat ce schimbă o viaţă sau un vis într-un coşmar! Ştiu, nu eşti de acord cu mine, cum ai putea să fii de acord cu cineva orbit (nici eu nu ştiu de ce anume: de dragoste, de gelozie?)

Se spune că noaptea e un sfetnic bun, însă m-am săturat să las lucrurile de pe o zi pe alta. Ce funny sunt mesajele tale : "dar ce-am făcut de te-ai supărat pe mine?" hmm...să vedem...mi-ai frânt inima. Poate sună patetic, dar acesta-i adevărul. Imaginea, parfumul, umbra ta o să-mi bântuie mult timp de acum înainte gândurile.

Cu cât mă gândesc mai mult la tine, cu atât mai mult mi se umezesc ochii şi în acleaşi timp îmi vine să sparg ceva, să urlu. Însă n-o să-mi las sângele să-mi fiarbă, o să gândesc la rece. Deşi asta înseamna să tai în carne vie, mă voi opera pe cord deschis şi voi încerca să te scot de acolo. Iar dacă nu voi reuşi, oricum voi şti că inima-mi va fi ferfeniţă şi nu se va mai agita pentru ceva timp. Ce sărace sunt cuvintele la ora asta (de fapt, întotdeauna au fost). Încearcă să vizualizezi un sărut, o mână ţinută de altă mână, o conversaţie banală, ţigara de după, un nod în gât, o melodie, un sms trimis de departe, un fular, o cutiuţă, o pereche de ciorapi, vinul fiert cu scorţişoară (deşi nu-mi place scorţişoara!). Astea sunt lucrurile de care ne vom aduce aminte, împreună le-am simţit într-un anume fel şi vreau să cred că nu vei mai avea aceleaşi senzaţii şi trăiri cu nimeni pe lumea asta.

Aşa cum bine ai spus în bar, între noi există ceva ce nu poate fi explicat, o atracţie fizică şi mentală mai presus de orice încercare de descriere sau descifrare. Probabil voi avea aceeaşi licărire în ochi dacă te voi întâlni întâmplător peste 5-10-20 de ani, dar asta nu însemnă că nu-mi pot trăi viaţa cum vreau de acum înainte. Nu mai vreau altă femeie de împrumut!

Îţi urez un drum neted în viaţă, mult mai neted decât al meu. Şi multă dragoste, atât de multă încât să uiţi că m-ai cunoscut.

*****Scrisoarea e face parte din viitorul roman "distras" *****

chestii, trestii, socoteli

Femeilor le plac sanii mari mai mult decat barbatilor.
Barbatilor le plac mai mult penisurile mari decat femeilor.

despre derapaj

L-am ascultat pe Ion Manolescu în seara asta, la British Council. A citit câteva fragmente din ultima lui carte, "Derapaj" (2006). Redau mai jos un astfel de fragment:
"Bucureştiul părea slab şi arogant, timpul trecuse peste el cu bâte şi pietre, săbii şi flinte, dar mai ales camioane şi buldozere, pătându-l de jeg şi de ruşine. Locuitorii lui erau vicleni şi resemnaţi, cetăţeni ascultători, veşnic căzuţi în dizgraţie, revoltaţi doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearşaf."

Bineînţeles că nu poţi discuta pe marginea unei carţi dacă n-ai citit-o în prealabil. Cred că majoritatea celor veniţi erau în postura aceasta, ceea ce nu i-a împiedicat să pună întrebări şi să provoace chiar mici polemici cu autorul. La un moment dat discuţia derapase spre clădirile vechi ale Bucureştilor şi cum sunt ele ameninţate de arhitectura post-modernistă. Pe mine m-au interesat mai mult aspectele tehnice ale scrierii unei cărţi, chinurile facerii. Ion Manolescu a mărturisit că scrierea acestei cărţi i-a afectat viaţa socială (cartea are aprox. 650 de pagini din câte am înţeles). S-a comparat chiar la un moment dat cu Nichita Stănescu, spunând că şi el folosea orice bucată de hârtie pentru a-şi nota ideile de moment.

un strop de hedonism

[...] când ţi-ai umplut cu ochiu o farfurie cu varză şi cârnaţi, o felie de brânză de Gruyere ţinută la răcoare sub şervete, când ai turnat pe deasupra un litru de turburel care n'a trecut prin Bercy, nebotezat şi fără acsiz, e bine să-ţi tragi jâlţul la gura sobei, să-ţi aprinzi luleaua, să-ţi bei cafeaua cu puţin rom cu zahăr ars şi să-i tragi apoi un somnuleţ, unul lângă altul, în timp ce poleiul bate în geamuri. O! numai o aţipire, atât cît e nevoie pentru mistuire.

Alfonse Daudet, Sapho

despre natura umană (gânduri nocturne)

Nu, nu este vorba despre romanul lui Malraux, pe care mă chinui să-l termin de vreo 3 luni. Să ne gândim la urmatoarea situaţie: un om care e oripilat atunci când aude pe stradă ceva de genul "mânca-mi-ai pula" cand ajunge acasă deschide nerabdător ultima carte a lui Henry Miller, unde găseşte un limbaj la fel de explicit, iar peste tot descrieri exemplificatoare? Care e logica? Oare să conteze faptul că expresia folosită de cel care a înjurat pe stradă (care poate e ţigan sau în orice caz nu pare a fi pe la vreo şcoală înaltă) a fost percepută ca pe o încălcare a normelor sociale (sau pur şi simplu anumite cuvinte au o doză de barbarism care ne zgârie timpanul), pe când expresia găsită intr-0 carte nu ne afectează pentru că o găsim in formă tiparită sau pentru că o percepem sub formă de artificiu literar fără de care povestea n-ar mai avea acelaşi farmec, înţeles sau suculenţă (fiecare are alte aşteptari de la o lectură)? Pentru a afla cum stau lucrurile, trebuie puţin studiat şi modul în care creierul nostru procesează aceste două situaţii. Dacă am putea pătrunde în mintea subiectului la foarte puţin timp (ceva de genul 100 de milisecunde) după ce el a auzit sau a citit expresia vinovată de apariţia post-ului acesta probabil am mai găsi un pattern de activitate din care ne-am putea da seama ce a fost in mintea persoanei respective (am vedea imaginea creată de mintea subiectului, dar ar trebui să ne mişcăm foarte rapid, deoarece cu cât trece mai mult timp, cu atât se pierde imaginea de ansamblu). Dacă aceste lucruri pot fi oarecum demonstrate, mai greu cred că ar fi să calculeze cineva cantitatea exactă de hormoni care este eliberată în fiecare din aceste situaţii. Ar mai fi de adăugat faptul că orice om (de fapt, orice fiinţă dotată cu creier) are anumite tipare innăscute (deci creierele noastre nu sunt tabulae rasae). Aceste tipare ne ajută să supravieţuim ( de aceea ne e foame, sete, frică). Încercaţi să vă imaginaţi un om care nu cunoaşte frica- un om curajos, aţi spune, nu? Iar acum imaginaţi-vă toată omenirea lipsită de frică!

Revenind la situaţia de mai sus, probabil că anumite lucruri învăţate de noi in timpul vieţii au fost înregistrate de noi forţat ca fiind rele (aşa se împarte totul - in bun sau rău) iar creierul le procesează ca fiind o ameninţare pentru supravieţuirea noastră). E posibil să fie şi invers, adică fără să ne spună cineva in mod explicit, noi să ştim cumva incă de când ne-am născut că anumite cuvinte sunt obscene şi nu trebuie folosite, de exemplu), dar sincer mă îndoiesc. Cu alte cuvinte exprimarea acelei persoane de pe stradă o putem considera nepotrivită sau nu, in orice caz ne afectează acest lucru deoarece cuvântul rostit are o mai mare putere şi forţă de penetrare decât cuvântul tipărit. Se poate verifica această teorie într-un simplu experiment: o conversaţie pe messenger vs. o discuţie telefonică. Vă garantez ca nu vor avea acelaşi conţinut şi nici aceeaşi finalitate.

perla zilei- "creieri servere"

Perla zilei descoperita mai devreme pe un site de anunturi: "creieri servere la orice jocuri"... Sunt doua variante aici: ori cel care a dat anuntul e fiu de administrator de bloc, ori si-a petrecut orele de limba si literatura romana prin net-cafe-uri, ceea ce nu-i chiar atat de grav, daca se pricepe pe bune la jocuri. Dar in cazul in care se pricepe la ceva si scoate bani din asta, daca stie ca are lacune in alta parte, sa-si angajeze o secretara (cel putin licentiata in filologie) sa-i publice anunturile pe net, sa nu-i mai suportam noi cuvintele izvorate din creierii lui pane...

P.S. Si cand ma gandesc ca tocmai a murit Pruteanu, Dumnezeu sa-l ierte! Si asta exact in ziua asta a publicat anuntul!
P.P.S Pentru cel care a publicat anuntul: Omule, tu confunzi limba romana cu un iaz in care arunci prostovolul sa prinzi peste si tu de fapt prinzi o gheata plina de alge, te duci cu ea acasa si o pui pe masa, iti chemi nevasta s-o pregateasca, ea incearca sa-ti deschida ochii, tu ii dai una peste moaca: "taci fa, ca esti proasta!", aia saraca o fierbe si apoi va asezati la masa si muscati toti din gheata, convinsi ca aveti pe masa vreun peste nemaivazut! Si cand vine unu si va intreba ce mancati voi acolo, voi ziceti ca peste, ca doar are miros de balta. Asa si cu limba romana, cand te intreaba un strain ce esti, zici ca esti roman, ca doar traiesti in Romania, da' cand te aude vorbind sau cand citeste ce-ai scris, se uita in dictionar si nu intelege...Gata, nu mai pot! Imi vine sa urlu...

asa se face o reclama buna

Unii oameni mai si gandesc, si se pare ca majoritatea sunt concentrati in industria advertisingului. Nordicii gandesc la rece, si bine fac. O mostra de "reclama" pentru un proiect al Crucii Rosii.
http://www.horselstest.no/english/

memoriile unui imparat scrise de o femeie

"...o carte rara, epuizata, aflabila numai pe rafturile catorva biblioteci, sau un articol aparut intr-un numar vechi al unei publicatii savante este pentru imensa majoritate a cititorilor absolut inaccesibil. In nouazeci si noua la suta din cazuri, cititorul dornic sa se cultive, dar nedispunand de timp si de cateva elementare procedee familiare eruditilor de profesie, ramane, de voie, de nevoie, tributar operelor de popularizare alese aproape intamplator si dintre care cele mai bune ele insele nefiind mereu reeditate devin la randul lor de negasit. Ceea ce numim cultura noastra este mai mult decat ne inchipuim o cultura cu usile inchise."

Sus e un mic fragment din Nota de la sfarsitul "Memoriilor lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar. Inca un lucru care-mi confirma faptul ca un omul nu e lasat sa cunoasca cat mai multe in scurta lui calatorie pe acest pamant. Nici nu ne putem imagina cate carti valoroase sunt incuiate prin subsolurile Bibliotecii Vaticanului. Cred ca nici cei de acolo nu stiu de ele!

Oricat te-ai stradui si oricat si umbla, raman locuri nevazute, lucruri nefacute, carti necitite, femei neiubite, usi inchise, lumanari stinse si lacrimi nesterse... Poate ca e mai bine asa...sau poate nu...

Recunosc ca am luat cartea pentru titlul ei, pentru ca facea referire directa la antichitate. Numele autoarei nu-mi spunea nimic, anca mi-a zis ca tipa ar fi fost lesbi. In orice caz, are o scriitura foarte barbateasca, nu-ti dai seama ca e vorba de o carte scrisa de o femeie daca nu vezi coperta si notele de final. De multe ori ma pierdusem printre randuri si ziceam: "wow, cum poate sa gandeasca un om al antichitatii, patrunde cu gandul pana aproape de zilele noastre" si apoi imi aduceam aminte ca citesc o carte scrisa chiar in zilele noastre, acum 70 de ani... Cred ca ar fi bine din cand in cand sa citim carti fara a le cunoaste autorii si nici chiar titlul, sa incercam noi apoi sa le atribuim anumitor scriitori si sa le punem si nume...

p.s. cartea va fi la urmatorul schimb de carti.

literatura alterata by D.E.A.

Azi am pus bazele grupului de caterinca poetica D.E.A. Probabil ati vazut textele expuse prin statiile metroului bucurestean (suna a pleonasm, e logic ca e in buchafuckinrest! ). Noi vrem sa le alteram. Nu vrem sa ne batem joc de creatiile acestor oameni care si-au sacrificat neuronii atunci cand le-au asternut in scris...da' vrem sa oferim o alternativa...o fi bine, o fi rau, asta-i doar inceputu'...astazi primele 5 texte...mai multe foto pe flickr

Exemplu. Pt inceput o poezie scrisa de un mos pe nume Stoica. Varianta lui:
"Teatrul de papusi"

"Buna ziua copii

oaia mananca lupul
broasca inghite sarpele
porcul ocoleste florile
mortul invie medicul
masina circula fara benzina
calaul iarta victima
maresalului ii cad mustatile

la revedere copii"

Si varianta D.E.A. alterata:

Teatrul de papusi
cu suspusi rapusi
Buna ziua copii distrusi
Luati loc in banci supusi
cu sete oaia mananca lupul
in trifoi broasca inghite sarpele
canta porcul? ocoleste florile
mortul? invie medicul
masina? circula fara benzina
calaul? iarta victima
maresalului? ii cad mustatile

la revedere copii

Incerc sa nu alerg in cerc

Inconjurat de sicriele

Cuvintelor mele proaste,

Omorate inca dinainte

De'a se naste...

Tot ce am pe lumea asta
E pixul si-o coala patata.

Intr'o sticla de bere
Si'o tzigara capatata

Imi caut inspiratia uitata.

Picuri reci imi cad pe tample...

Transform aerul din camera

Intr-un mediu nociv pentru tampe,

Ma impletesc cu noaptea si pier

La fel ca antibioticul in ser.