"...o carte rara, epuizata, aflabila numai pe rafturile catorva biblioteci, sau un articol aparut intr-un numar vechi al unei publicatii savante este pentru imensa majoritate a cititorilor absolut inaccesibil. In nouazeci si noua la suta din cazuri, cititorul dornic sa se cultive, dar nedispunand de timp si de cateva elementare procedee familiare eruditilor de profesie, ramane, de voie, de nevoie, tributar operelor de popularizare alese aproape intamplator si dintre care cele mai bune ele insele nefiind mereu reeditate devin la randul lor de negasit. Ceea ce numim cultura noastra este mai mult decat ne inchipuim o cultura cu usile inchise."
Sus e un mic fragment din Nota de la sfarsitul "Memoriilor lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar. Inca un lucru care-mi confirma faptul ca un omul nu e lasat sa cunoasca cat mai multe in scurta lui calatorie pe acest pamant. Nici nu ne putem imagina cate carti valoroase sunt incuiate prin subsolurile Bibliotecii Vaticanului. Cred ca nici cei de acolo nu stiu de ele!
Oricat te-ai stradui si oricat si umbla, raman locuri nevazute, lucruri nefacute, carti necitite, femei neiubite, usi inchise, lumanari stinse si lacrimi nesterse... Poate ca e mai bine asa...sau poate nu...
Recunosc ca am luat cartea pentru titlul ei, pentru ca facea referire directa la antichitate. Numele autoarei nu-mi spunea nimic, anca mi-a zis ca tipa ar fi fost lesbi. In orice caz, are o scriitura foarte barbateasca, nu-ti dai seama ca e vorba de o carte scrisa de o femeie daca nu vezi coperta si notele de final. De multe ori ma pierdusem printre randuri si ziceam: "wow, cum poate sa gandeasca un om al antichitatii, patrunde cu gandul pana aproape de zilele noastre" si apoi imi aduceam aminte ca citesc o carte scrisa chiar in zilele noastre, acum 70 de ani... Cred ca ar fi bine din cand in cand sa citim carti fara a le cunoaste autorii si nici chiar titlul, sa incercam noi apoi sa le atribuim anumitor scriitori si sa le punem si nume...
p.s. cartea va fi la urmatorul schimb de carti.
Sus e un mic fragment din Nota de la sfarsitul "Memoriilor lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar. Inca un lucru care-mi confirma faptul ca un omul nu e lasat sa cunoasca cat mai multe in scurta lui calatorie pe acest pamant. Nici nu ne putem imagina cate carti valoroase sunt incuiate prin subsolurile Bibliotecii Vaticanului. Cred ca nici cei de acolo nu stiu de ele!
Oricat te-ai stradui si oricat si umbla, raman locuri nevazute, lucruri nefacute, carti necitite, femei neiubite, usi inchise, lumanari stinse si lacrimi nesterse... Poate ca e mai bine asa...sau poate nu...
Recunosc ca am luat cartea pentru titlul ei, pentru ca facea referire directa la antichitate. Numele autoarei nu-mi spunea nimic, anca mi-a zis ca tipa ar fi fost lesbi. In orice caz, are o scriitura foarte barbateasca, nu-ti dai seama ca e vorba de o carte scrisa de o femeie daca nu vezi coperta si notele de final. De multe ori ma pierdusem printre randuri si ziceam: "wow, cum poate sa gandeasca un om al antichitatii, patrunde cu gandul pana aproape de zilele noastre" si apoi imi aduceam aminte ca citesc o carte scrisa chiar in zilele noastre, acum 70 de ani... Cred ca ar fi bine din cand in cand sa citim carti fara a le cunoaste autorii si nici chiar titlul, sa incercam noi apoi sa le atribuim anumitor scriitori si sa le punem si nume...
p.s. cartea va fi la urmatorul schimb de carti.
2 comentarii:
iti dau dreptate, oricat timp am avea nu va fi niciodata suficient sa facem si sa vedem totul..asa ca ne traim doar juma de viata, citim juma din carti si privim cu juma de ochi oamenii..poate o sa iti iau cartea, daca nu o sa fie altcineva inaintea mea..
http://en.wikipedia.org/wiki/Marguerite_Yourcenar
Iubirea vietii ei a fost Grace Frick, o traducatoare din New York. Yourcenar a scris mult despre homosexualitate. Din ce-am mai citit eu, personajul principal din "Piatra filozofala" e homosexual.
Trimiteți un comentariu