pathos- luna în cascade

omul e un animal interesant

E un animal care îşi suprimă instinctul de supravieţuire, e un animal fascinat de moarte, fascinat de necunoscut, în stare să-şi calce în picioare şi ultima fărâmă de eu doar pentru a trai la maxim un moment, negândindu-se la posibilele consecinţe.

P.S. parcă azi trebuie să votăm, nu? să-i ia naigh'ba pe toţi, mă duc să-mi exprim şi eu votul, ca orice locuitor al cetăţii (numai să nu-mi uit pixul acasă, că vreau să le scriu nişte chestii de dulce pe buletinele alea de vot)

chestii, trestii, socoteli

Femeilor le plac sanii mari mai mult decat barbatilor.
Barbatilor le plac mai mult penisurile mari decat femeilor.

dzăpadăăăă

despre derapaj

L-am ascultat pe Ion Manolescu în seara asta, la British Council. A citit câteva fragmente din ultima lui carte, "Derapaj" (2006). Redau mai jos un astfel de fragment:
"Bucureştiul părea slab şi arogant, timpul trecuse peste el cu bâte şi pietre, săbii şi flinte, dar mai ales camioane şi buldozere, pătându-l de jeg şi de ruşine. Locuitorii lui erau vicleni şi resemnaţi, cetăţeni ascultători, veşnic căzuţi în dizgraţie, revoltaţi doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearşaf."

Bineînţeles că nu poţi discuta pe marginea unei carţi dacă n-ai citit-o în prealabil. Cred că majoritatea celor veniţi erau în postura aceasta, ceea ce nu i-a împiedicat să pună întrebări şi să provoace chiar mici polemici cu autorul. La un moment dat discuţia derapase spre clădirile vechi ale Bucureştilor şi cum sunt ele ameninţate de arhitectura post-modernistă. Pe mine m-au interesat mai mult aspectele tehnice ale scrierii unei cărţi, chinurile facerii. Ion Manolescu a mărturisit că scrierea acestei cărţi i-a afectat viaţa socială (cartea are aprox. 650 de pagini din câte am înţeles). S-a comparat chiar la un moment dat cu Nichita Stănescu, spunând că şi el folosea orice bucată de hârtie pentru a-şi nota ideile de moment.

masivul bucegi

masivul bucegi,
originally uploaded by d_3fect.

Sâmbătă am plecat cu personalul din Gara de Nord cu Şcoala de munte Pathos. Am fost cam 140 de oameni, toţi tineri şi dornici de aventură şi ne-am deplasat în monom spre cabana Diham. A fost uşoară urcarea, chiar şi pentru fumători. Mai greu pentru cei în adidaşi sau pantofi, care au avut de furcă mai mult duminică, la întoarcere, când ne-am băgat puţin în nămol. Eh, nu puteau veni chiar toţi pregătiţi, pentru unii poate a fost prima drumeţie pe munte, dar să sperăm că vom învăţa toţi din greşelile noastre sau dacă suntem mai isteţi, din greşelile altora. Până la urmă, voinţa contează şi respectul pentru cel de lângă tine şi pentru natură.