luni, 30 martie 2009

note de călătorie- creasta baiului

base camp pe creasta Baiului
base camp pe creasta Baiului,
originally uploaded by d_3fect.
Plecat-am sâmbătă dimineţa din Bucureşti, cu destinaţia halta Posada (după Comarnic)- cu trenul personal bineînţeles(6.13 Bucureşti Nord). După cum bine se ştie, se lucrează la schimbarea căii ferate pe tronsonul respectiv, aşa că trenurile au o întârziere considerabilă, în jur de 30'-60'. CFR ştie de acest lucru, dar nu informează călătorii.

Pe la 10 am coborât în Posada şi ne-am alăturat unui grup de munţomani care veniseră tot din Bucureşti. Lidera lor era o doamnă căreia nu i-ai fi dat mai mult de 45 de ani. Am aflat cu mirare apoi că are 62 de ani. A fost cu folos această întâlnire, deoarece noi nu prea ştiam cum să atacăm Creasta Baiului din punctul în care ne aflam. Cum oamenii aceştia ştiau aproape fiecare cm2 din zonă (deşi nu erau din partea locului), ne-au îndrumat paşii pe cărări văzute de noi doar pe google earth. Ei însă se întorceau în aceeaşi zi acasă, aşa că mai departe ne-am continuat singuri drumul spre creastă. Mi-am exersat talentele de fotograf amator pe câteva flori, printre care spânz şi brânduşă. Despre spânz am aflat că e toxică (provoacă tulburări cardiace), însă am înţeles că dacii o foloseau ca plantă medicinală.

Ne-am întâlnit apoi cu primele petice de zăpadă, care se înteţeau pe măsură ce urcam. Drumul nu a fost uşor pentru toţi, unii acuzând dureri de genunchi, accidente mai vechi etc. În orice caz, ne-a apărat Domnul de evenimente neplăcute, ca în Piatra Craiului pe 15 februarie, când a trebuit să-l cărăm pe A. care-şi fracturase piciorul. Pe la 5 p.m. ne-am instalat base campul (!) într-o vale pentru a fi protejaţi de vântul de pe culme. Pentru un cort s-a săpat o groapă de aproape 1,2 m (asta era grosimea stratului de zăpadă acolo), pentru celălalt n-am mai săpat nimic pentru că eram obosiţi. Ema, singura fată a expediţiei, a venit cu o idee super, să punem crengi de brad sub cort, pentru o mai bună izolare termică, aşa că am pornit spre cei mai apropiaţi brazi. A fost o coborâre destul de riscantă, în anumite locuri zăpada era crăpată, avertizându-ne asupra riscului de avalanşă. După ce ne-am întors, am mâncat câte ceva şi ne-am aşezat la poveşti. Am încercat să-l convingem pe Lămâie să ne spună măcar o poveste scary despre Pădurea Baciu, însă n-am reuşit. Ne-am gândit apoi cum ar fi să treacă cineva pe acolo, dar cineva care să nu aibă treabă cu muntele. Să spunem cineva îmbrăcat la costum şi încălţat în tenişi. După ce am râs copios, am ajuns la concluzia că respectivul n-ar putea fi decât dracu' în persoană.

A doua zi am urcat un vârf de 1920m (vf. Baiu Mare credem noi), dar e foarte posibil să fi fost vf. Neamţu (1923m). Am coborât apoi pe drum nemarcat până am ajuns în valea Zamorei, urmărind apoi cursul apei. Apa de izvor băută acolo ne-a dat noi forţe pentru a ne îndrepta spre gară. Zamora ne-a scos în Poiana Ţapului, de unde ne-am îndreptat apoi spre Buşteni pentru a lua trenul spre casă.

P.S. Cum aţi "petrecut" Ora Pământului? Noi am stins lumina în cort! :D

Niciun comentariu:


View My Stats