lorena nu părăseşte scena

Ştiaţi că literatura română are muzeu? E chiar pe Dacia, în buricul Bucureştilor. Şi acest muzeu nu se vrea mort, vin din când în când nişte oameni de-ai literelor pe acolo şi citesc literatură (logic, nu? vii la muzeul literaturii să citeşti literatură, că doar n-o să te apuci să ţii vreun curs de olărit pe acolo!). Bine, după spusele unui critic, nu toată lumea care vine acolo citeşte literatură. În cel mai bun caz o pseudoliteratură, sau mai bine spus nişte cuvinte înşirate pe hârtie doar pentru satisfacerea amorului propriu. Unii scriitori şi poeţi scriu bine, alţii scriu mai prost, fiecare în funcţie de talentul cu care a fost dăruit (mie îmi place să le zic ăstora talentaţi "ghiftuiţi"). Ca să nu o mai ard aiurea la modul general, să spunem că este vorba de Lorena Lupu, invitată aseară să citească câteva fragmente din ultima ei carte, Hyde Park. Ironia sorţii fae ca acest Hyde Park să fie în realitate un parc in bătrâna Londră unde se adună lumea să discute şi altceva în afară de vreme. Este un fel de paradis al oratorilor. Un loc unde nu te cenzurezi şi nu eşti cenzurat. Înrerupt probabil eşti, dar de cineva care are ceva mai bun de spus decât tine, nu eşti întrerupt de dragul întreruperii. Le cunoaşteţi pe cele două babe care o ard prin zona centrală, cu pancarte de gât, strigând în gura mare că au fost iradiate? Ele s-ar simţi foarte bine în Hyde Park, ar putea spune orice şi oamenii nu le-ar mai privi ca pe nişte dezechilibrate mintal.

Revenind la Lorena, ea citeşte nişte texte (unii au spus că nu ar fi poezie, alţii că nici măcar literatură nu se poate numi) în care ne prezintă câteva personaje care animă acest parc virtual al ei, spectatorii din sală sunt foarte atenţi, unii sunt chiar cuceriţi (fie de text în sine, fie de talentul actoricesc al ei) când se aude vocea amfitrioanei: "mă scuzaţi, dar aţi depăşit timpul acordat bla bla bla". Din sală se aud voci pro şi contra, Lorena chiar dacă este apoi invitată (cu jumătate de gură) nu mai poate citi. E momentul în care eu aş fi ieşit din sală. Şi ei i-a trecut gândul ăsta prin cap, mi-a spus apoi că nu ar fi fost corect faţă de cei care au ascultat-o totuşi şi au venit pentru ea sau au fost cuceriţi pe parcurs. Unul din criticii prezenţi (nu m-am obosit să-i reţin numele) a şters cu ea pe jos apoi, ridicându-se cu pretenţia ca noi, spectatorii să nu mai adresăm întrebări directe invitaţilor (Lorenei şi lui Daniel D. Marin, un alt poet invitat), ci să încercăm să facem abstracţie de ei, iar ei să nu răspundă comentariilor, să inghită în sec când cineva îi critică. Păi de ce nu ai împărţit, stimabile, nişte intrucţiuni, nişte reguli pentru cei din sală, ca să ştim şi noi cum să ne comportăm în templul literaturii? Toată chestia asta mi s-a părut genială, nu pe moment din păcate, mai apoi când am reflectat puţin la ea. Adică tu vii şi citeşti dintr-o carte în care este vorba despre frumuseţea dialogului, a liberei exprimări şi vine gazda şi-ti zice "gata, nu mai citi" şi altul zice: "fară dialog, doar monolog vă rog!". Nu ştiu dacă cei cin sală au reţinut câteva versuri, dar cred că în ele e condensată toată seara trecută:

Prima cuvântare a fetei-pisică

- Eu aş vrea să...
(Dar e atât de clar că pe aştia nu-i interesează ce vreau eu. Sunt urâţi, limitaţi şi reci.)
- Eu mă hrănesc cu poveşti, cu soare şi cu dragoste.
(Şi simţi şuvoiul de vorbe, apăsându-i buzele, ca un sărut din interior, dar...
Dar, precum spuneam... e atât de clar că pe ăştia nu-i interesează ce vreau eu. Sunt urâţi, limitaţi şi reci).

Versurile asta trebuiau citite la sfârşit, pe mine cel puţin m-ai fi ridicat în picioare. Până la urmă, cum spuneam şi aseară, poate oraşul ăsta sudist e de vină...

despre bătăuşu' de câmpi al lorenei lupu

"Vrei să-mi afli părerea despre cartea ta, sau vrei sa rămânem prieteni?"

Nu mai ştiu cine a zis acest lucru, nici nu prea contează acum. Ce contează e că Lorena a scos o altă carte şi bineînţeles că a vrut sa iasă în faţă. Noi, românii, ne grăbim nefiresc atunci când e vorba de pâine şi de cărţi. Lăsaţi fraţilor pâinea o zi măcar, nu o mâncaţi pe drum sau imediat ce aţi ajuns acasă... s-ar putea să vă doară stomacul. Aţi auzit probabil cum fac nemţii, nu se ating de pâinea caldă, lasă cel puţin o zi să treacă peste ea şi apoi o mănâncă. Şi cu cărţile e la fel, ne grăbim să le cumpărăm şi să le devorăm imediat ce au intrat pe rafturile vreunei librării. Acesta e şi motivul pentru care am întârziat cu acest comentariu, pe care Lorena mi l-a cerut de mult timp (cartea a fost lansată pe 24.11.2007), însă nu am vrut să scriu ceva imediat, pentru că nu aveam mintea destul de limpede atunci.

Cartea asta nu m-a îmbogăţit cu nimic...am ramas surprins că am putut s-o citesc până la capat. La un moment dat vroiam s-o arunc la metrou (într-un coş de gunoi, nu pe jos, bineînţeles). Asta se întampla la psalmaneua cu ţigara de după...Totuşi, trebuie să recunosc că nu am nimic împotriva tehnicii narative, care se potriveşte cu subiectul tratat, însă mersul lucrurilor e absurd. Se vede clar că scriitoarea manipulează personajele şi le pune să facă lucruri care nu le stau în fire, de exemplu îl pune pe Ciocălău(ăsta e personagiu principal, un şmecher de Ferentexas) să-i facă un anilingus unui student la drept. În mintea oamenilor de rând, obişnuiţi, care au mai păstrat acel bun simţ specific românilor, acest lucru este dincolo de o anumită limită, de care sunt conştienţi, dar pur şi simplu nu vor să treacă peste ea. Ceea ce e foarte bine, imaginaţia prea bogată e sursa multor tâmpenii. Lorena a avut curajul să treacă peste anumite limite, poate acum lumea se va înghesui s-o felicite, dar în timp se vor decanta lucrurile care merită să fie promovate de celelalte.

lansare "batausu' de campi"

Anunt foarte important! Azi o sa fie destul de cald, asa ca urniti-va fundurile si fondurile spre Gaudeamus... Cel mai important eveniment al zilei o sa fie lansarea romanului "Batausu' de campi" al Lorenei Lupu. Da, ea e, cea cu Rondo Capriccioso. Se pare ca a descoperit o licoare secreta care o tine treaza si inspirata... Hei, sa nu cumparati toate exemplarele, da? Mai lasati-mi si mie, sa dau si io o geana pe carte si s-o pun de-o recenzie (daca nu va place limbaju' asta, nu cumparati nici cartea...avetzi aici un teasing ca sa va dati seama ce si cum!)

P.S. ce idiot sunt, am uitat sa va dau ora...la ora 3pm se lanseaza cartea, la sediul editurii Tritonic.

despre rondo capriccioso

Pana la urma, daca ni se pisa teatrul in cap, nu poate fi decat de bine, nu?

Imi place mult propozitia asta, sper sa intre in istorie! Hai sa vedem despre ce e vorba in carticica asta. Pai e vorba despre Ea...si ea. Ea cu majuscula este idealul ei cu minuscula. Pana la urma putea sa fie scrisa si fara majuscula, se vede ca Ea emana o forta care-i subjuga pe toti( mai greu pe maiestatea-sa Titanicul...din cauza caciulitzei roz cred). Ca sa citesti cartea asta trebuie ori sa te plimbi cu metroul cateva ceasuri sau sa-ti pui un dres rupt(asta daca esti fata, daca esti baiat las-o balta...), sa-ti faci un capuccino si sa te apuci de rasfoit. O sa te cam sperie pasiunea ei pentru Ea( pe alocuri, imi aminteste de Robert de Niro cand juca rolul unui fanatic). Eh, poate exagerez, eu nu-mi aleg modelele demne de urmat dintre oamenii vii, astept sa moara... Femeia asta are un stil foarte senzual de a scrie, nu exagerat, da' il simti...Simti in nari mirosul pampelmuss-ului, fructul iubirii orgiastice a mai multor fructe perverse, simti cafeaua amara(de la toppingul de lacrimi), simti parfumul pastrat doar pentru ocazii speciale, injuri de mama focului desteptatorul, conversezi cu frantzuji in limba lu' shakespeare, te duci la piatza, la supermarket, intri peste ea in wc-u' si mai invetzi si nijte bancuri cu bula. Oricum, tipa e "fertilizata la penitza", asa ca astept cu nerabdare si alte randuri...un roman ceva mai consistent, pe care sa nu-l termin asa de rpd.

P.S. blogul autoarei http://360.yahoo.com/loremonde