n.v. gogol - suflete moarte

Si tu, Rusie, nu zbori oare ca o inflacarata troica, pe care nimeni n-ar putea-o intrece? Drumul fumega sub tine, podurile duduie, totul ramane in urma si nimic nu te intrece. [...] Asa zboara Rusia, sub o inspiratie divina... Incotro te avanti? Raspunde. Niciun raspuns. Zuruitul zurgalailor rasuna melodios. Aerul, spintecat de goana, vajaind, se preface in vant puternic. Zboara pe de laturi, ramanand in urma, tot ce-i iese in cale; si, cu priviri invidioase, se dau la o parte- ca sa-i faca loc- celelalte popoare, celelalte state.

O carte periculoasa(pentru rusii din ziua de azi). Sper ca Putin sa nu fi aflat de ea. Da' daca analizezi cartea mai bine, ideile precum cea de mai sus par ca nu-si au locu'...sunt mai mult o schija din gandurile autorului care a sarit si nu a reusit sa se infiga undeva, poate doar a zgariat si a insangerat putin pe cineva, da' rana s-a vindecat repede. Oricum, Gogol recunoaste ca rusii au avut intotdeauna nevoie de cineva pentru a le sopti sau a le striga cuvantu' magic "inainte!". Se pare ca acest cuvant ar trebui rostit mai des si pentru alte popoare care lancezesc si astepta totu' de-a gata. Rusii sunt un popor ciudat...tocmai ce trecusera cu bine de razboiu' cu Napoleon si ei se apuca sa importe de la francezi limba, cultura, obiceiurile, moda etc. Bine, incepusera mai dinainte, din vremea lui Petru cel Mare, da' acum erau chiar obsedati. Cam acelasi lucru s-a intamplat si pe la noi, a fost zugravit foarte bine de Caragiale. Intr-un fel e bine, e mai frumos sa fii francofon decat anglofon, mai aproape de spiritu' nostru latin... Rusii probabil ca au fost foarte complexati de limba lor care nu era inteleasa in Europa anului 1800.

Revenind la roman, Gogol e foarte migalos cand descrie sufletul(mort, de cele mai multe ori) al rusului de rand sau de grad inalt(toata lumea avea un grad atunci, chiar si civilii, si erau foarte preocupati de acest lucru...nu care cumva sa-i permita unuia mai mic in grad sa se poarte necuviincios). Eroul Cicikov ii manipuleaza pe toti, el vrand sa se imbogateasca rapid cumparand sufletele taranilor morti(!!!)- scapandu-i astfel pe mosieri de taxele care trebuiau platite- si vanzandu-le apoi ca fiind suflete vii. Si cand te gandesti ca sufletu' e ceva imaterial, ceva care ar trebui sa-ti inalte gandul spre sferele inalte, nu ceva cu care sa faci comert. Da' oamenii din vremea aceea, asa prosti si betivi cum erau(ah, si mai jucatori de carti!) s-au prins de smecherie, da' totusi prea tarziu...Cicikov disparuse. Omu' asta vorbea asa de frumos, stia sa se adapteze unor situatii dintre cele mai neprevazute(doar lucrase in vama!), incat te cucerea din prima. In zilele noastre nu cred ca ar mai inghite cineva gogosile pe care le turna Cicikov atunci, da' daca i-am acorda un ragaz, ar prinde destul de repede obiceiurile contemporane si ar vedea ca in definitiv ninic nu s-a schimbat- lumea e in stare sa-si vanda si sufletu' pentru cateva sute de ruble(pardon, euro ;) ).