viaţa=moarte? sau moartea=viaţă?

Mi-am început săptămâna asistând la doua naşteri. Una din mame, o studentă de 21 de ani, nu şi-a dorit copilul, îl va da spre adopţie. Nenorocitu' a părăsit-o când a aflat că e însărcinată, acum are o altă relaţie ş.a.m.d. Ce m-a impresionat (negativ) a fost medicul care a rămas uimit de fata asta că a păstrat copilul, chiar a mustrat-o că nu a făcut avort! În continuare, mi-am consumat nervii discutând cu oameni care au impresia că lumea se învârte în jurul lor şi care cred că dacă au o anumită poziţie socială (a se citi bani ) atunci au şi dreptul de a-i strivi pe alţii. Probabil şi eu am simţit de multe ori că sunt invincibil, că nimic nu mă poate atinge, însă cei din jur nu cred că au fost afectaţi de aceste gânduri. În orice caz, astăzi m-am simţit mic, mi-am adus aminte că nu am niciun cuvânt de spus în curgerea timpului. Cel mai bine realizezi că eşti ca o trestie atunci când mergi la o înmormântare, mai ales dacă cel adormit este de aceeaşi vârstă cu tine. Nu am plâns, am rămas fără lacrimi cu mult timp în urmă, însă l-am invidiat pe cel mort pentru că a scăpat din lumea aceasta şi probabil e într-un loc mult mai bun.

nina berberova- astaşev la paris

O carte subţire, dar cu conţinut. E scrisă simplu şi mi-a părut mai mult un fel de fabulă fără morală. Rusului ăsta nu i se întâmplă nimic până la finalul cărţii, îşi continuă viaţa fără nicio greaţă chiar şi după ce află că iubita lui de o seară (dar cu care avea oareşce gânduri de însurătoare) se sinucide băgându-şi furtunul de gaz în gură (ce vrei, Parisul anilor '20). Pentru el moartea era chiar o sursă de venit (nu, nu era gropar, era agent de asigurări). Un agent de asigurări cu destul succes de altfel, genul de om pentru care clipa contează, pentru care citirea unei cărţi e precum încălcarea unui tabu (nu citise toată viaţa altceva decât manualele de şcoală- pe care le ştia de altfel pe de rost şi ziarele). Avea o legătură destul de strânsă cu fosta soţie a lui taică-su, dar şi cu mama lui naturală. Cred că autoarea a fost prea timidă ca să descrie o scenă de sex între Astaşev şi Xenia, maică-sa vitregă (sau poate trebuia să citesc eu printre rânduri?). În orice caz, tipul, aşa cum spune şi el e un mutant, un om fără suflet, un rus care şi-a uitat originile şi care s-a adaptat foarte rapid la societatea de consum vestică, un arhetip al tuturor brokerilor, bancherilor şi corporatiştilor de astăzi.

vagauna in care erau aruncati spartanii handicapati

n.v. gogol - suflete moarte

Si tu, Rusie, nu zbori oare ca o inflacarata troica, pe care nimeni n-ar putea-o intrece? Drumul fumega sub tine, podurile duduie, totul ramane in urma si nimic nu te intrece. [...] Asa zboara Rusia, sub o inspiratie divina... Incotro te avanti? Raspunde. Niciun raspuns. Zuruitul zurgalailor rasuna melodios. Aerul, spintecat de goana, vajaind, se preface in vant puternic. Zboara pe de laturi, ramanand in urma, tot ce-i iese in cale; si, cu priviri invidioase, se dau la o parte- ca sa-i faca loc- celelalte popoare, celelalte state.

O carte periculoasa(pentru rusii din ziua de azi). Sper ca Putin sa nu fi aflat de ea. Da' daca analizezi cartea mai bine, ideile precum cea de mai sus par ca nu-si au locu'...sunt mai mult o schija din gandurile autorului care a sarit si nu a reusit sa se infiga undeva, poate doar a zgariat si a insangerat putin pe cineva, da' rana s-a vindecat repede. Oricum, Gogol recunoaste ca rusii au avut intotdeauna nevoie de cineva pentru a le sopti sau a le striga cuvantu' magic "inainte!". Se pare ca acest cuvant ar trebui rostit mai des si pentru alte popoare care lancezesc si astepta totu' de-a gata. Rusii sunt un popor ciudat...tocmai ce trecusera cu bine de razboiu' cu Napoleon si ei se apuca sa importe de la francezi limba, cultura, obiceiurile, moda etc. Bine, incepusera mai dinainte, din vremea lui Petru cel Mare, da' acum erau chiar obsedati. Cam acelasi lucru s-a intamplat si pe la noi, a fost zugravit foarte bine de Caragiale. Intr-un fel e bine, e mai frumos sa fii francofon decat anglofon, mai aproape de spiritu' nostru latin... Rusii probabil ca au fost foarte complexati de limba lor care nu era inteleasa in Europa anului 1800.

Revenind la roman, Gogol e foarte migalos cand descrie sufletul(mort, de cele mai multe ori) al rusului de rand sau de grad inalt(toata lumea avea un grad atunci, chiar si civilii, si erau foarte preocupati de acest lucru...nu care cumva sa-i permita unuia mai mic in grad sa se poarte necuviincios). Eroul Cicikov ii manipuleaza pe toti, el vrand sa se imbogateasca rapid cumparand sufletele taranilor morti(!!!)- scapandu-i astfel pe mosieri de taxele care trebuiau platite- si vanzandu-le apoi ca fiind suflete vii. Si cand te gandesti ca sufletu' e ceva imaterial, ceva care ar trebui sa-ti inalte gandul spre sferele inalte, nu ceva cu care sa faci comert. Da' oamenii din vremea aceea, asa prosti si betivi cum erau(ah, si mai jucatori de carti!) s-au prins de smecherie, da' totusi prea tarziu...Cicikov disparuse. Omu' asta vorbea asa de frumos, stia sa se adapteze unor situatii dintre cele mai neprevazute(doar lucrase in vama!), incat te cucerea din prima. In zilele noastre nu cred ca ar mai inghite cineva gogosile pe care le turna Cicikov atunci, da' daca i-am acorda un ragaz, ar prinde destul de repede obiceiurile contemporane si ar vedea ca in definitiv ninic nu s-a schimbat- lumea e in stare sa-si vanda si sufletu' pentru cateva sute de ruble(pardon, euro ;) ).