O carte subţire, dar cu conţinut. E scrisă simplu şi mi-a părut mai mult un fel de fabulă fără morală. Rusului ăsta nu i se întâmplă nimic până la finalul cărţii, îşi continuă viaţa fără nicio greaţă chiar şi după ce află că iubita lui de o seară (dar cu care avea oareşce gânduri de însurătoare) se sinucide băgându-şi furtunul de gaz în gură (ce vrei, Parisul anilor '20). Pentru el moartea era chiar o sursă de venit (nu, nu era gropar, era agent de asigurări). Un agent de asigurări cu destul succes de altfel, genul de om pentru care clipa contează, pentru care citirea unei cărţi e precum încălcarea unui tabu (nu citise toată viaţa altceva decât manualele de şcoală- pe care le ştia de altfel pe de rost şi ziarele). Avea o legătură destul de strânsă cu fosta soţie a lui taică-su, dar şi cu mama lui naturală. Cred că autoarea a fost prea timidă ca să descrie o scenă de sex între Astaşev şi Xenia, maică-sa vitregă (sau poate trebuia să citesc eu printre rânduri?). În orice caz, tipul, aşa cum spune şi el e un mutant, un om fără suflet, un rus care şi-a uitat originile şi care s-a adaptat foarte rapid la societatea de consum vestică, un arhetip al tuturor brokerilor, bancherilor şi corporatiştilor de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu