joi, 11 septembrie 2008

citius

M-am întors din parc. Nu ştiu de ce, dar atunci când alerg nu mai sunt eu. De fapt sunt eu la puterea a doua. Şi nu mă intereseză de ce care scuipă seminţe pe jos, nici de cei care fumează câte o ţigară pentru fiecare tură de parc pe care o fac eu. Nu mă interesează de ei pentru că îi consider cantitate neglijabilă. Sunt oameni care s-au născut din greşeală şi trăiesc datorită unor legi ale fizicii pe care nu le înţeleg. Revenind la cursa mea, am alergat 6 ture de parc astăzi (am facut cca 35 min, e ca şi cum aş fi alergat pe plaja de la Mamaia de la un capăt la altul). Secretul? Supradoza de Rammstein, vitamine, unt de arahide şi omlete hiperproteice, totul presărat din belşug cu praf de voinţă!

P.S. totuşi, nu exageraţi cu untul de arahide, e cam greţos şi când i se pune stomacului pata, îl scoate pe unde a intrat!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Rammstein: iluzia fortei rezultata din starea ta de apatie, de vulnerabilitate, de feminitate
Vitamine: facute sa sustina ideea de "sport"..sa-ti suprime introspectia..si sa te lase cu ideea ca tu Stii ce faci
Vointa: cred ca te-ai prins deja

tragi cu dintii de ceva ce nu merita:)

Anonim spunea...

da, si eu cand ma masturbez sunt eu la puterea a patra...daca o fac cu 4 degete, evident!

iuliansirbu spunea...

hmm...ieri erai egal cu zero. crezi că un zero la puterea a 4a reprezintă mai mult?

Anonim spunea...

hm...Rammstein...nice, very nice :D. But try with S.O.A.D. too :D


View My Stats